În 13 octombrie s-au împlinit exact 20 de ani de când s-a înființat Unitatea de Primire Urgențe (UPU) la Spitalul Județean Brașov. Director general al Spitalului Clinic de Urgență din Brașov la acea vreme era dr. Dan Grigorescu.
Înființarea UPU Brașov a fost determinată de faptul că, în Poiana Brașov a avut loc, între 13-14 octombrie 2004, Reuniunea informală a miniștrilor apărării din țările membre NATO. Primul Summit NATO din România!
„Așa că, după inspecția pe care au realizat-o la Spital anterior începerii summit-ului, ofițerii Secret Service și omologii lor români m-au însărcinat cu crearea unei unități de primire urgențe, constatând că în spital nu era organizat nici măcar un simbolic „E.R” (Emergency Room) după standarde vestice.
Așa că am fost nevoit să realizez în timp record (vreo 12-14 zile) o reorganizare strategică a structurii și fluxurilor de urgență. Alături mi-au stat câțiva medici și asistenți medicali de la Ambulanța Brașov, care au crezut în proiect. Primul a fost Dr. Florentin Zorilă, proaspăt demisionar din funcția de Director al Ambulanței, căruia i s-au alăturat Dr. Cristian Stănescu, Dr. Cristina Vecerdi, Dr. Gabriela Drăghici, As. Ioan Motoașcă…
Acela a fost momentul în care toți cei amintiți au devenit primii angajați ai spitalului în Unitatea de Primire Urgențe. Pe lângă aceștia, un OM drag mie și care s-a implicat în bunul mers al „nașterii” noii structuri a fost Ioan Muntean, director administrativ în acele timpuri. Apoi au mai pus umărul și alți medici, printre care Dr. Cornelia Zara, Dr. Ioana Chițea și Dr. Mălin Tibăr au fost determinanți în dezvoltarea conceptului. Dacă memoria îmi joacă feste și am uitat pe cineva, îmi cer iertare…”, își amintește dr. Grigorescu.
În 20 de ani s-au petrecut multe
Sursa citată mai maenționează cî, în ultimele două decenii, UPU s-a relocat de trei ori, acum având o nouă locație, cât se poate de modernă. S-au perindat câteva generații de medici și asistenți medicali urgentiști, unii dintre ei au fost și decorați, s-au petrecut întâmplări banale, dar și eroice…
„Dacă însă mă dezamăgește ceva în tot acest remember, nu este uitarea care se așterne sistematic peste cam toate momentele definitorii în evoluția Spitalului, ci faptul că nimeni nu ține la istoria instituțională a acestuia, factor determinant al tradiției și valorii lui.
Cât despre cei care au lăsat ceva în urmă în Spital (și aici nu mă refer la mine, ci la numeroșii colegi plecați deja la pensie în ultimii 5-6 ani fără nici măcar o vorbă de recunoștință), ignorarea lor se dorește cu îndârjire a fi parte a dictonului «de mortuis nihil»…”, mai notează dr. Dan Grigorescu.