Orizonturi roşii, europene!

Orizonturi roşii, europene!

În Raportul de ţară pe 2017-2018, Comisia Europeană trage un semnal de alarmă în privința situației economice și sociale din România!

În raport se specifică faptul că au fost înregistrate progrese limitate în ceea ce privește respectarea obligaţiilor fiscale şi colectarea impozitelor, educaţie, tratamentul ambulatoriu, administraţia publică şi prioritizarea investiţiilor publice. În schimb, nu au fost consemnate progrese în ceea ce priveşte salariul minim, vârsta de pensionare şi cadrul fiscal.

Şi eu, care credeam că suntem înspre finalul Revoluţiei fiscale, care va fi cunoscută în viitorul omenirii drept Răzmeliţa fiscală Olguţa-Orlando, părinţii incontestabili ai acestei pagini unice de reaşezare a finanţelor ţării pe baze sănătoase. În ceea ce priveşte politica bruxelleză a grupurilor de europarlamentari români se distinge glasul puternic, la unison, al grupului PSD, condus cu dibăcie de fostul Avocat al boborului, neobositul Victoraş Boştinaru, care la cei 65 de anişori ai săi pare că joacă tabinet mioritic pe muzică de mazurcă, interpretată de filarmonica de stat de la Moscova.

Călit în lupta aprigă din anii 90 în Casa Poporului, preşedinte al grupului „Prietenii Serbiei” din Parlamentul European, prim vice-preş. pentru relaţiile cu R.P. Chineză, Victoraş le face ficatul gras „duşmanilor de clasă” din Parlamentul European. Vizionar euro-trans atlantic, Boştinaru este printre care au votat în 2015 în favoarea raportului care cere statelor membre ale UE să legalizeze căsătoriile cuplurilor homosexuale.

Recent, el a reuşit performanţa, împreună cu toţi europarlamentarii PSD strâns uniţi în jurul său,
să se opună unei rezoluţii a propriului grup politic (S&D) la care sunt afiliaţi în PE, privind activarea art.7 din Tratatul de funcţionare a UE, pentru sancţionarea Poloniei, stat aflat de ceva vreme în derivă democratică. În condiţiile în care europarlamentarii polonezi s-au abţinut!

Rezumând, cred că, dacă Comisia Europeană va mai trage multe astfel de „semnale de alarmă”, va risca să rămână în istoria modernă a Europei de Est sub forma unui Vasile Roaită, remitizat ca o uriaşă ironie a istoriei, „fluturând” de o sirenă, al cărei semnal nu îl mai bagă nimeni în seamă.

CE face nişte Rapoarte anuale foarte bine documentate, exacte şi pertinente dar care riscă să rămână doar nişte superbe cronici istorice, pentru posteritate, atâta vreme cât pârghiile de corecţie a unor derapaje grave de la standardele democraţiei la care asistăm de mai bine de 1 an în România dar, şi mai grav, în alte câteva ţări din vecinătatea noastră, sunt limitate şi chiar viciate de mecanisme politice şi decizionale greoaie, care şi-au dovedit „performanţa” cu ocazia Brexitului.

În condiţiile actuale, în care curentul politic aşa-numit populist tinde să devină o forţă în viitorul legislativ european, datorită succeselor de la nivel naţional înregistrate în ultimii ani de formaţiuni precum Frontul Naţional din Franţa, Podemos din Grecia ori, mai recent, Movimento 5 stelle din Italia, nu trebuie să ne mire etapa istorică în care am ajuns în ţara noastră.

O perioadă paradoxală, în care specimene politice provenite parcă din concubinaje de tip Ana Pauker + Radu cel Frumos, ne dau adevărata valoare naţională a primului sfert de veac XXI. Asta ca să fim în ton cu arhitectura Arcei lui Dragnea, proiect triumfal al reprezentării politice pe regiuni, constituit pe baze judicioase, multilateral dezvoltate, adică fundamentat pe sexe.

Probabil, aşa doreşte „conducătorul mult iubit şi stimatˮ să dea un puternic implus creşterii natalităţii în patria noastră, despre care am auzit ieri, din presă, la Congresul al nuştiucâtelea al PSDragnea, că reprezintă o temă de forţă în programul cameleonic al acestei familii de pâlcuri politice. Care, împreună cu programul de modificare superluminică a legilor justiţiei, vor asigura atât izbânda liderului suprem în alegerile prezidenţiale la care va avea liber să candideze, în accepţiunea sa, în 2019, cât şi popularea spaţiului strămoşesc cu exemplare mici şi roşii, atent selecţionate, după tiparul macho sexagenar (uşor decrepit), obligatoriu minim fruntaş de partid, organizaţie de cartier – trufanda utc-istă, uşor sentimentală, dar prima la învăţătură.

Aşa va fi pus, în sfârşit, în practică vechiul vis al comunismului de librărie, acela al creării Omului nou, de origine sănătoasă. Dacă se poate, cât mai aproape de malul Dunării, din aval de Calafat!

  • Costel Mihai
  • preşedinte PMP Braşov
Loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published.