Soborul Sfântului Prooroc înaintemergătorului Botezătorului Ioan

Soborul Sfântului Prooroc înaintemergătorului Botezătorului Ioan

După cum este obiceiul, Biserica a rânduit ca după unele mari sărbători ale Mântuitorului sau ale Maicii Domnului, în ziua care urmează praznicului să fie cinstit principalul personaj secundar al marii sărbători.

Astfel, în ziua după Botezul Domnului facem prăznuire de sfântul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, cel mai mare dintre profeţi, glasul care strigă în pustie „gătiţi calea Domnului”, turtureaua pustiei care a binevestit primăvara harului, făclia Luminii dumnezeieşti, răsăritul ce a vestit pe Soarele Dreptăţii, ca un înger pământesc şi om ceresc, care stă la graniţa dintre cer şi pământ şi uneşte Vechiul şi Noul Testament. Trimis de Dumnezeu în deşert să anunţe vestea cea bună a venirii lui Mesia Hristosul, şi să pregătească calea lui Iisus, Ioan îşi împlineşte misiunea botezând pe Isus în apele Iordanului. De acum strălucirea lui urma să scadă, iar a Mântuitorului să crească.

Totuşi, chiar după venirea Harului şi moartea lui ca martir, Ioan Botezătorul continua să fie pentru creştini, în sens duhovnicesc, Înainte-Mergătorul Domnului. Model de înfrânare, de pocăinţă, de curăţire de patimi prin asceză şi rugăciune, iniţiator al vieţii monastice şi a celei pustniceşti, Ioan nu va înceta niciodată să fie cel care găteşte calea ce duce la Hristos.

Mai multe despre viaţa sfântului Ioan Botezătorul ne povestesc sinaxarele celorlalte sărbătoriri pe care Biserica i le-a rânduit:

  • Zamislirea sfântului Ioan Botezatorul (23 septembrie)
  • Nasterea sfantului Ioan Botezatorul (24 iunie)
  • Taierea capului Înaintemergatorului (29 august)
  • Aflarile capului (24 februarie si 25 mai)

Tot în această zi, s-a asezat si aducerea preacinstitei si sfintei sale mâini în cetatea împarateasca a Constantinopolului.

A doua zi după dumnezeiasca Arătare, am luat dintru început, de la Sfinţii Părinţi, să prăznuim Soborul sfinţitului Prooroc înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan, ca unul care a fost slujitor al tainei dumnezeiescului Botez al Domnului. Şi s-a aşezat şi acest praznic pe lângă celelalte praznice ale sale, pentru a nu trece sub tăcere nici una din faptele lui minunate.

În această zi se mai prăznuieşte şi aducerea preacinstitei sale mâini la Constantinopol, care s-a întâmplat în următorul chip: Sfântul Evanghelist Luca, ajungând în cetatea Sevastiei, unde se spune că a fost îngropat trupul înaintemergătorului, şi luând de acolo mâna dreaptă a proorocului, a adus-o în cetatea lui, la Antiohia, unde prin ea s-au săvârşit multe minuni. Una dintre aceste minuni este şi aceasta: Un balaur îşi avea cuibul în preajma cetăţii Antiohiei. Pe acest balaur, locuitorii păgâni de acolo îl socoteau a fi dumnezeu şi-l cinsteau cu jertfe, în toţi anii; iar Jertfa adusă lui, era un om. Balaurul târându-se afară din cuibul său, şi arătându-se înspăimântător la vedere, căsca gura mare, lua jertfă şi o sfâşia cu dinţii.

Şi trecând timpul, a venit şi rândul unuia dintre creştini să dea pe fiica sa balaurului. De aceea tatăl fetei, alese ca jertfă, se ruga lui Dumnezeu şi sfântului Ioan Botezătorul, ca să i se izbăvească fiica de moartea cea amară. Şi i s-a luminat cugetul să facă următorul lucru: a cerut să se închine la sfânta mână a sfântului Ioan; şi în timp ce săruta mâna, el a rupt cu dinţii, în ascuns, degetul cel mare de la mâna sfântului; şi dobândind ceea ce dorea, a ieşit din biserică. Iar când a sosit ziua de jertfă şi era adunat tot poporul, a mers şi tatăl fetei ducând pe fiica sa. Şi apropiindu-se de balaur, care căsca gura şi aştepta jertfă, i-a aruncat în gâtlej sfântul deget al înaintemergătorului. Iar odată cu aceasta, balaurul a murit. Şi tatăl s-a întors acasă, cu fiica să vie, povestind minunata ei izbăvire. Iar mulţimea poporului, minunându-se de aceasta mare minune, a mulţumit lui Dumnezeu şi Sfântului Ioan, zidind o biserică mare închinata Sfântului.

Se mai spune iarăşi că la praznicul Înălţării cinstitei Cruci, era înălţată de arhiereu şi aceasta cinstită mână a Botezătorului. Şi când se înălța, uneori se desfăceau degetele, iar alteori se strângeau, şi desfacerea degetelor însemna belşug de roade, iar strângerea, lipsă şi nerodire. Pentru aceasta mulţi împăraţi, dar mai ales împăraţii Constantin şi Romano, Porfirogeneţii, care au împărăţit în anii 912-959, doreau să dobândească cinstită mână, pentru că nu cumva să ajungă acest odor în mâinile păgânilor.

Deci în vremea lor s-a făcut mutarea cinstitei mâini a Înaintemergătorului, prin diaconul Iov, de la biserica Antiohiei şi a fost adusă la Constantinopol, chiar în seara dumnezeieştii Arătări, la Vecernie, când este obiceiul să se săvârşească de către creştini Agheasma. Iar iubitorul de Hristos împărat, sărutând cu dor această sfântă mână, a aşezat-o în palatul împărătesc.

Ce trebuie sa faca fiecare crestin pe 7 ianuarie

Sfantul a fost varul dupa trup al Mantuitorului, nascut in chip minunat din Elisaveta si Zaharia, pe cand acestia nu mai sperau ca vor avea copii, fiind prea batrani. A tresaltat in pantecele mamei sale, atunci cand aceasta s-a intalnit cu Fecioara Maria care-L purta pe Iisus.

A dus o viata sfanta si s-a retras in pustie postind si rugandu-se. Oamenii veneau la el pentru a-i cere sfatul, iar Sfantul Ioan le spunea sa se pocaiasca, ii indruma sa duca o viata curata si-i boteza pentru iertarea pacatelor. Nu dadea nimanui sa faca mai mult decat poate: vamesilor, care nu erau iubiti pentru ca luau mita si erau in slujba romanilor, le spunea doar sa fie corecti. Tot asa, ostasilor le spunea sa se multumeasca cu leafa lor.

Totusi, nu era indulgent si si-a atras dusmania Irodiadei, sotia lui Irod, pentru ca i-a mustrat ca traiau impreuna pe cand primul sot al acesteia mai era inca in viata. Se stie ca a fost omorat la cererea ei, dupa ce fiica ei, Salomeea a dansat in fata lui Irod la ospatul de ziua lui. Cand regele i-a spus fetei ca poate sa-i ceara orice drept rasplata, aceasta, la sugestia mamei, i-a cerut capul lui Ioan Botezatorul.

„Sfinte Ioane Botezatorule, tu ai fost chemat de Dumnezeu inca dinainte de nastere sa-i pregatesti pe oameni pentru venirea Fiului Sau, iar multimile atrase de faima sfinteniei tale si de puterea Duhului Sfant, asemanator cu al profetului Ilie, primeau botezul pocaintei in semn de convertire la Dumnezeu. Tatal ceresc ti-a destainuit pe Fiul Sau Om-Dumnezeu cand a voit sa fie botezat de tine si tu l-ai facut cunoscut ucenicilor tai zicand „Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii”. Tu ai voit sa-ti jertfesti viata pentru a apara sfintenia casatoriei, infruntandu-l pe regele Irod. Te rugam mijloceste la Dumnezeu, ca sa-L urmam tot timpul vietii noastre, iar la sfarsit sa-L preamarim pentru toata vesnicia. Amin.”

Ziua Sfantului Ion Botezatorul reprezintaincheierea oficiala a sarbatorilor de iarna deschise la Sfantul Nicolae, pe 6 decembrie.

Sarbatoarea de Sfantul Ion mai este cunoscuta si sub numele de „Sant-Ion”,”Inaintemergatorul Domnului” sau”Soborul Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul”.

Se stie din traditia populara ca Sfantul Ioan este protectorul pruncilor si se mai tine pentru ca pruncii sa se nasca sanatosi, fara malformatii sau diformi. Totodata, ziua de Sfantul Ion este o zi de bucurie, iar cine nu se veseleste in aceasta zi va fi trist tot timpul anului.

Unii oameni serbeaza ziua de Sfant Ion pentru ca Dumnezeu sa le fereasca gospodariile de foc si animalele de fiarele salbatice.

In ziua de Sfantul Ion exista obiceiul „Iordanitul femeilor”,  care este, de fapt, o petrecere a nevestelor. Femeile se aduna la o gazda, unde aduc fiecare alimente si bautura, apoi petrec pana dimineata, spunand ca se „iordanesc”.

Un alt obicei intalnit in ziua de Sfantul Ion este „Iordaneala”. Mai multi tineri care au luat de la preot, in ajunul Sfantului Ion, agheasma de la Boboteaza, merg in dimineata zilei de Sfantul Ion la biserica si dupa terminarea slujbei stropesc fiecare om care iese, apoi il ureaza. Oamenii „iordaniti” trebuie sa-i rasplateasca pe uratori cu bani, cu care seara chefuiesc.

Traditia ne spune ca in dimineata zilei de Sfantul Ion fiecare om trebuie sa se stropeasca cu agheasma noua, pentru a fi feriti de boli in decursul anului.

Se spune conform traditiei populare ca dupa Sfantul Ion se boteaza gerul, adica se inmoaie frigul si incepe sa se faca mai cald.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Anunţuri mică publicitate