Petru Ciocan, maestru în arta culinară pentru Ceaușescu, dar și pentru FC Brașov

Petru Ciocan, maestru în arta culinară pentru Ceaușescu, dar și pentru FC Brașov

Maestrul Petru Ciocan s-a născut la Vaslui, în comuna Lipovăț, localitate ce i-a dat pe actorul Ștefan Ciubotărașu și pe unul dintre liderii comuniști Virgil Trofin (a fost apropiat de Ana Pauker, iar apoi de Ceaușescu. A murit la 58 de ani, cauza morții fiind incertă).

Maestrul în arta culinară Petru Ciocan este binecunoscut în Brașov. Are 51 de ani, iar de aproape 11 ani se ocupă de cantina restaurant de la CET.

Are doi copii. Băiatul, Marius Ciocan, fotbalist la Tractorul, a continuat în Anglia, în Liga a 5-a, la o echipă din Norwich. Fata, Gabriela, lucrează ca bucătar la grădiniţa din Avangarden, iar acum se ocupă şi de pensiunea familiei, din Prejmer. În weekend merge la Ruia şi se specializează sub îndrumarea maestrului Matei.

Petru Ciocan a început să se pregătească în domeniu odată cu înfiinţarea şcolii profesionale de turism, în anii ’74 – ’76,  la Predeal.

„Acolo, ONT Carpați școlariza personalul. Am mers pe bucătărie. Cum se spunea atunci, «venisem cu foamea în gât», dar îmi și plăcea foarte mult să gătesc”, ne mărturiseşte nea Petrică.

Şi aşa, de pe băncile şcolii, cu sute de ore de practică, a intrat în lumea din spatele uşilor închise ale bucătăriei.  Şi are ce povesti: Nu era marfă, ți se cerea să asiguri „protocolul”.

„Trebuia să te descurci, să împrumuți de la alte unități. Școala o făceam la pensiunea Meteor și eram cazați la pensiunile care nu prea mergeau, cum era Bicaz. Am ajuns la Predeal pentru că la școlile de pe strada Lungă și de Sub Tâmpa, la MIU, nu mai erau locuri și au mai făcut la Predeal câteva clase”, ne povestește nea Petrică Ciocan.

La Revoluție căra mâncare cu mașina personală

În Poiana Brașov a lucrat într-o echipa foarte valoroasă de bucătari, la Hotelul Sportul, în anul 1975, cu maestrul Nicu Ghişoiu, Marin Dincă, Alexandru Mihai,  Gicu Renciu, Nicolae Nan, Paul Lungeanu, Nicu Urs. L-au servit pe liderul comunist Nicolae Ceaușescu, care venea cu Canaan Banana – președinte Republicii Zimbabwe, în anii 80, și lua masa la Vânătorul.

„Şi Ceauşescu, şi Ion Iliescu, mai târziu, când au venit la Mioriţa, eu le-am creat meniul, inclusiv desertul. Fiind cu diabetul, lui Ceaușescu i-am făcut mere umplute cu miez de nucă, iar sosul de ciocolată l-am făcut fără zahăr, doar cu gălbenuş de ou. A venit ospătarul lui personal şi mi-a arătat farfuria goală. I-am spus că mă bucur că i-a plăcut, dar replica a fost că… mai vrea o porţie. Au fost multe delegații de «Gradul zero», miniștrii din zona CAER, dar și din China. La restaurantul Cheia, l-am servit şi pe Regele Mihai. Cu o delegaţie de vreo 20 de persoane. A fost de o modestie rară, s-a pozat pe scările hotelului. Era un om fără pretenţii”, ne spune nea Petrică.

La Revoluţie, a cărat mâncarea la Patria cu maşina personală, la Garnizoană, cu arma, la generalul Florea.

„Am tăiat porcul meu şi le-am dat de mâncare. Am stat cu arma la Capra Neagră. Unii vroiau să îl împuşte pe unul de la Coliba Haiducilor, că era securist. M-am băgat între ei şi le-am spus că suntem o mână de oameni, bucătari şi ospătari, nu o să ne împuşcăm între noi. Am cărat mâncare şi la soldaţi, pe drumul de Râşnov. Nu mâncaseră de trei zile. Plângeau când m-au văzut. I-am întrebat dacă mai vor şi m-au rugat măcar pâine să le duc. Nu le ducea nimeni mâncare”.

Și-a început cariera la Hotel Sportul

Revenind la anii tinereții, după ce a terminat școala profesionala, a fost angajat gradul de bucătar I, la Hotel Sportul în Poiana Brașov, apoi a continuat bucătar specialist la Hotel Alpin, care tocmai se deschisese, iar de acolo a ajuns ajutor bucătar șef la Ruia.

„A fost o experiență mare de viață. Am cunoscut foarte mulți sportivi. Aici (la Ruia – n.a.) mâncau toate loturile naționale și olimpice, cele de atletism, lupte, lupte libere, inclusiv Nadia Comănici a fost. Era micuță, avea 14 ani. Venea cu Târnoveanu și cu Ristea, de la Centrul Olimpic. Umblau cu  geanta de bani după ea. Seară lua masa la Ciucaș, cu Nicușor Ceaușescu. Avea de-a face cu mulţi nutriţionişti. Aşa am învăţat să fac reţetele pe numărul de calorii. De exemplu, îmi spuneau să fac o fleică de 800 de grame pentru un halterofil, şi aşa am învăţat să transform produsul final în calorii”, își amintește maestrul în arta culinară.

Ne-a mărturisit că, la Ruia, perioada ’80 – ’84 a avut cea mai frumoasă din întreaga sa activitate. Nu numai că a învățat foarte multe de la nutriționiști, dar îşi bătea băteam capul să înveţe reţete noi, pe care sportivii şi conducerea loturilor le vedeau pe unde mergeau în străinătate.

În 1984, când s-a deschis Mioriţa, a plecat bucătar şef, unde a lucrat până în 1996. Apoi a coborât la restaurantul de la Făget, până în 1998. A lăsat restaurantul pe roate, cum se spune.

„Am lucrat şi la Cheia, pe DN1A, la Hotel Cheia și Zăganul. M-am dus doar pentru doi ani, pentru că soția lucra în Poiana Brașov. Aveam familie, iar patronul de acolo mi-a propus să îmi ia teren, să îmi facă casă. Și am stat patru ani, până în 2000. M-am întors înapoi la Miorița, am pus-o pe picioare, iar din 2004, la Împăratul Romanilor, la Sibiu, până în 2006, după care am decis să revin acasă şi am venit aici, am preluat fosta cantină CET, care funcţionează acum ca restaurant. La Sibiu am albit: mă plăteau bine, dar era o directoare care nu înțelegea fenomenul. Făcea totul să dea oamenii afară. În loc să creștem oameni, să avem continuitate și stabilitate la personal, pentru că firma avea mai multe locații în țară, ea îi dădea afară”, spune Petru Ciocan.

Cum făcea rost de produse pentru mâncarea „stegarilor”

În perioada cât a lucrat la Miorița, în paralel, Petru Ciocan se ocupa și de echipa de fotbal FC Brașov. Căra smântână și brânză din Poiana Braşov să le facă mâncare fotbaliștilor, la restaurantul de la Stadionul Tineretului. Însă șefii clubului nu îi dădeau bani niciodată ca să ia marfă. Dar, mereu găsea soluții.

La FC Brașov, a prins o mulțime de jucători cunoscuți și iubiți: Iuliu Tikoși, regretații Valer Șulea și Ioan Drăgan, Sorin Drăgan, Gabor Gerstenmájer, Iulian Chiriță, Constantin Marcu, Nuță, Claudiu Mureșan, Gelu Moldovan, Ioan Kramer, frații Andrași, Nelu Mandoca și Marin Barbu sunt numai câteva nume care-i vin în minte, pe loc.

„Antrenorii se roteau mereu, când Gyorffy, când Pescaru, când Nelu Naghi. Pentru că șefii de la club nu dădeau bani pentru hrana băieților, ştiţi ce am inventat? Am făcut un chioşc la stadion, unde vindeam carne, inclusiv ficat la grătar şi făceam bani pentru echipă. Odată, chiar în timpul unui meci, m-au chemat la stația de amplificare a stadionului, pentru că aveau nevoie de niște bani, din vânzări. Nu înțelegeau spectatorii de ce crainicul făcea apel la stație «Petrică Ciocan să se prezinte de urgență la tribuna oficială!». De multe ori îmi cereau bani cu împrumut să le dau…”, rememorează acele vremuri Ciocan.

„Pe vremea aia, jucătorii munceau, rupeau iarba, nu li se rupea”

A lucrat cu antrenorii Nicolae Proca, Vasile Goran, Csaba Gyorffi, Ioan Alecu, Nicolae Pescaru, Ioan Naghi etc. Ne dezvăluie că singurul dintre fotbaliști care făcea mofturi la mâncare era „Milițianul” Sandu Andrasi.

„Niciodată nu îi plăcea nimic. Nu avea nimic cu mine. Totul trebuia să fie preparat separat pentru el, degresat. Apoi, Gerstenmájer mânca un kilogram de smântână cu ciorbă de văcuță și borșul de curcan (povestește răzând – n.a.). Fotbaliștii erau cazați la Tâmpa, la hotel, unde stăteau cu familiile. Mai păstram smântână și pentru copiii lor, că le făceam seara papanași. Nu în ultimul rând, îmi amintesc că Gyorffy și Nae Pescaru erau trup și suflet pentru echipă. Veneau și îmi spuneau tot timpul: «Pune la băieți, lasă-ne pe noi la urmă». Pe vremea aia, jucătorii munceau de rupeau iarba, nu li se rupea… Când a venit Paul Enache antrenor, am plecat: sunt prieten cu Paul Enache, dar nu pot să lucrez cu el”.

A făcut de mâncare şi pentru Craiova Maxima. Silviu Lung, Crişan, Negrilă, Tilihoi, Cămătaru, Cârțu, Costică Ştefănescu, veneau la el, la Mioriţa, și îi băteau la geam să le dea de mâncare. Ne spune că regretatul Costică Ștefănescu era un mare patriot. Venea seara mereu în restaurant, când era programul artistic: „Asculta cantecele populare, iar la cele patriotice îi dădeau lacrimile”.

Cum e cu bucătăria românească?

„Bucătăria românească merge într-o direcția greșită, din cauza celor care vor să o ridice la rang de fițe. Românii sunt un popor gurmand din tată în fiu. Cu Scărlătescu (Cătălin, membru în juriu la «Chefi la cuţite» – n.a.) mă cert, prin intermediul unchiului lui, Tudose, şi el maestru bucătar, din Bran. Lucrăm cu multe semipreparate, nu mai facem sosurile din ingredintele tradiţionale. Nici măcar mujdeiul de usturoi. Acum se cumpără în găleată de la supermaket. Luăm ketchup, dar oare noi nu avem sos de roşii, morcov, ţelină, păstârnac? Nu fac rabat de la ingredinte pentru mâncarea tradiţională. Am clienţi care vin de la kilometri depărtare chiar şi pentru o sarma. Gloria Bistrița venea la noi, la CET, să mănânce”, comentează Petrică Ciocan.

Apoi adaugă: „Mai este problema cu personalul. E generală peste tot. Am personal stabil, cu care mă descurc pentru 300 de persoane, dar pot să mă descurc până la 1.000 de persoane pe zi”.

Loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published.