La mulți ani România! La mulți ani brașoveni!

tricolor drapelZiua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989 ziua de 23 august. Prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 Decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România.

Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare.

Scurt istoric

Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în fața adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. În amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, tot el a proclamat în fața parlamentului independența de stat a României. În data de 14 martie/26 martie 1881 camerele reunite ale parlamentului au votat transformarea țării din principat în Regatul României. Pentru a marca evenimentul, ziua națională sărbătorită pe 10 mai 1881 a fost una din cele mai spectaculoase serbări din istoria României.

După abdicarea forțată a regelui Mihai I în data de 30 decembrie 1947, Camera Deputaților a adoptat legea nr. 363 din 1947, prin care a proclamat Republica Populară Română. Ziua de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat, sub numele de ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944.

În anul 1990, după revoluția anticomunistă din 1989, parlamentul dominat de FSN a refuzat propunerea venită din partea opoziției, de a adopta ziua de 22 decembrie drept sărbătoare națională a României. Pe fondul confruntărilor interetnice de la Târgu Mureș din martie 1990 și a mineriadei din 13-15 iunie 1990, Parlamentul României a adoptat la 31 iulie 1990 legea nr. 10 din 1990, prin care a fost abrogată Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 903 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 august ca sărbătoare națională și a proclamat în locul ei ziua de 1 decembrie drept sărbătoare națională. Legea 10 din 1990 nu precizează semnificația sau motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi națională a României.

Legea adoptată în 1990 de Parlamentul dominat de FSN și promulgată de Ion Iliescu a avut în vedere pe de o parte combaterea simpatiilor legate de tradiția monarhică a României, cu sărbătoarea națională istorică pe 10 mai, dar și contracararea solicitării opoziției anticomuniste, de adoptare a zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională.

Alegerea zilei de 1 Decembrie, deși neexplicit, a făcut trimitere la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România în 1918, respectiv la Proclamația de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 Decembrie 1918. Alegerea acestei zi ca sărbătoare națională a României a fost văzută drept un afront adus minorității maghiare din România, pentru care ziua de 1 decembrie a însemnat o pierdere politică.

Istoricul Neagu Djuvara a arătat într-un interviu acordat TVR în anul 2011 că alegerea zilei de 1 decembrie de către regimul Iliescu a fost una conjuncturală, explicând că la 1 decembrie 1918 a avut loc doar unirea Transilvaniei și a Banatului cu România, pe când celelalte provincii istorice, respectiv Basarabia și Bucovina, au fost unite la date diferite.

 

  1. ROMÂNIA E UN SAT

    FELICIA FELDIOREAN

    Doar ia românească,
    Mai vrea să ne păzească
    De relele din noi,
    De ploi şi de război.

    Vă spun ce mi se pare-acum,
    Că România e un sat
    În care fiecare ştie
    Când ai venit, când ai plecat.

    Când ai venit, când ai plecat,
    Nu poţi avea nici un secret,
    Căci România e un sat,
    Şi telefonul e defect.

    Cum stau ţărăncile la poartă,
    Aşa stau toţi şi ne privesc,
    Poporul meu are o soartă
    Ca un blestem nepământesc.

    Toţi alergăm spre nu ştiu unde,
    Şi nu ştim să venim ‘napoi,
    Atâta jale mă pătrunde,
    Căci oamenii sunt tot mai goi.

    Ţărani am fost din străvechime,
    Ţărani am fost şi vom muri,
    Dar noi ne cumpărăm destine
    Pentru-a trăi, pentru-a iubi.

    Popor român cu ţara-n spate,
    Popor român cu sacii goi,
    Cine mai crede în dreptate?
    Ne scufundăm de-atâtea ploi.

    Şi totuşi eu mai cred în stele,
    Şi totuşi eu mai cred în ea,
    În ţara mea cu mari sechele,
    Eu cred că ea va re-nvia.

    Dar trebuie să mute-odată
    Mizeria în univers,
    Din ţara asta asudată
    Ce a luat-o-n sens invers.

    Va fi iar linişte acasă,
    Va fi iar linişte în sat,
    Şi-atunci vom sta din nou la masă
    Cu cel sărac, cu cel bogat.

    Vreau linişte în România,
    Vreau linişte în univers,
    Am obosit, mă doare glia
    Şi nu mai vreau decât să ţes.

    Să ţes o ie românească,
    O ie pentru ţara mea,
    S-o apere şi s-o păzească
    De toate relele din ea.

    Sunt MANDRA CA SUNT ROMANCA si incerc sa tin steagul sus printre straini.LA MULTI ANI ROMANIA MEA SCUMPA, LA MULTI ANI IUBITI ROMANI, ORIUNDE VA AFLATI IN LUME !

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Anunţuri mică publicitate