Sorin Mănduc, despre cum taie și spânzură la Făgăraș tatăl șefei TNL

Sorin Mănduc, despre cum taie și spânzură la Făgăraș tatăl șefei TNL

Fostul primar și președinte al PNL Făgăraș, Sorin Mănduc, a transmis presei o scrisoare deschisă în care dezvăluie modul cum tatăl mai nou peședintelui TNL, deputatul Mara Mareș, face și desface jocurile politice din Făgăraș. Fără alte comentarii, redăm cele primite pe mailul redacției:

Ocaua veninoasă a excluderilor

Încă de la începutul lunii octombrie, dl Mareș, care conduce Biroul Politic PNL Făgăraș de aproape un an, a cerut Biroului Politic Județean al PNL excluderea mea și a doamnei doctor Carla Motoc, motivând neplata cotizației de partid.

Având probabil o strategie aparte și urmărind alte interese, dl. Mareș și-a dorit încă din campania din 2016 îndepărtarea mea și a echipei de vechi liberali. Dovezi au fost neimplicarea în campania de la locale, demobilizarea celor veniți din PDL și, în final, acțiunile similare sabotajului politic din interior.

M-au întrebat unii oameni din presă care să fi fost motivele reale ale excluderii. Cred că inteligența oamenilor care citesc aceste rânduri va răspunde acestei întrebări. Uitați-vă cine urmează să ne ia locul în Consiliul Local și o să găsiți răspunsul. Analizați cui servește această manevră, pe viitor, și veți afla răspunsul. Ascultați  câtă ”liniște” așterne intrarea triumfală, cu bocancii, în scena politică, a unora care s-au socotit democrați, până nu de mult.

Îmi pare absolut firească reacția oamenilor de a se fi săturat de politicieni și de metehne de acest fel. E tot mai firesc ca oamenii care au mii de probleme și greutăți să se scârbesacă de mrejele întortochiate ale politicii.

Un precedent periculos

Dl. Mareș creează un precedent politic periculos. Cutuma ultimului deceniu din PNL nu regăsește niciunde excluderea membrilor pentru neplata cotizației, fără existența unei somații cu termen rezonabil de achitare. Acesta e doar un pretext, pentru președinții lipsiți de abilitate, să plătească polițe, ori să se răzbune. E adevărat că și răzbunarea e o armă…

Pe când eram președintele organizației locale, PNL avea aproape 400 de membri. Cei care dețin calitatea de simpli membri de partid nu au plătit cotizație de ani. Unii poate niciodată. E o cotizație simbolică.  De aceea spun că dl. Mareș creează un precedent periculos. Ce va face dl. Mareș? Va folosi aceeaşi oca? A scos oare din rafturi prăfuite ocaua veninoasă a excluderilor și i va îndepărta pe toți? Sau doar pe cei ce nu îi cântă în strună? Vorba unui fost coleg consilier: ”Eu nu am plătit cotizația de un an și jumătate. Pe mine de ce nu mă exclude nimeni?”.

Demolarea, ca strategie

În primăvara acestui an am decis să fac un pas în spate și nu am mai dorit să candidez în Biroul Politic al PNL. Și nici pentru funcția de președinte. Era firesc. Am înțeles să-i las pe alții să construiască. La fel au procedat și unii dintre vechii mei colegi. Am rămas doar cu mandatul de consilier, pe care mi l-au încredințat oamenii.

Dl. Mareș pare-se că nu a înțeles nimic din acest gest. În loc să construiască, a ales să demoleze. Probabil acestea sunt valorile domniei sale cu care a venit, prin fuziune, în noul PNL. Fariseismul  politic și înțelegerile pe sub masă, pe care nu le-am împărtășit,  reprezintă nonvalori care vor strivi, în final, spiritul liberal. Forțe văzute și nevăzute lucrează minuțios. Și vor lucra. Dl Mareș nu acționează singur.

M-au întrebat totodată unii oameni de ce nu contest decizia excluderii, la Curtea de Onoare și Arbitraj. Pentru că nu aș mai avea puterea să joc în aceeași echipă cu cei care au ales să întoarcă spatele la greu, să saboteze politic, să se urce pe cai mari, la Făgăraș sau la București, și apoi să înfigă pumnalul pe la spate.

Cât despre cotizația buclucașă, de 210 lei, am plătit-o, zilele trecute, în contul partidului. Ca nu cumva să plec și să rămân dator structurii politice  pe care am slujit-o mai bine de 13 ani. La fel a procedat şi doamna doctor Carla Motoc, căreia i port o stimă deosebită. A intrat în PNL fără niciun interes, la solicitarea mea, în 2016.

Am intrat în PNL în 2004, după un mandat de consilier local independent (2000-2004), când PNL nu avea niciun mandat la Făgăraș. După un mandat de viceprimar (2004-2008) și două mandate de primar (2008-2016), cei care au descins în PNL au considerat că e mai bine să procedeze cum au procedat. Așa e uneori în viață.

Bine spunea cineva: “În viață întâlnim oameni de-un rând, oameni de-o pagină, oameni de-un capitol, dar și oameni de poveste… ”

Am învățat acum că adevărata față a oamenilor o poți cunoaște doar în situații extreme. La bine și la greu.

Mulțumesc

Prin aceste rânduri, vreau să mulțumesc sutelor de liberali cu care am lucrat de-a lungul acestor ani. Mulțumesc miilor de oameni care, într-un moment sau altul, în 2000, 2004, 2008 sau 2012 mi-au acordat încrederea. Sunt recunoscător celor 2225 de oameni care m-au susținut în 2016, chiar și atunci când am pierdut, chiar și atunci când mulți mă părăseau, chiar şi atunci când alții au ales sabotajul politic și trădarea.

Mulțumesc oamenilor Făgărașului care m-au apreciat și m-au susținut, celor care m-au criticat cu decență,  dar și celor ce au fost potrivnici virulenți și, în final, au găsit înțelepciunea de a ierta. Le mulțumesc.

Un gând bun port domnului avocat Gheorghe Gabor, cel care a pus bazele organizației PNL Făgăraș, imediat după Revoluție, în 1990. Îl consider părinte spiritual al mișcării liberale de la noi. Același gând bun îl trimit, dincolo de lumea aceasta, regretatului profesor Traian Duță, sub conducerea căruia PNL Făgăraș a cunoscut cea mai puternică ascensiune.

Le mulțumesc colegilor mei Carla Motoc, Alexandru Mazilu, Remus Mogoș și Constantin Gabor pentru spiritul de camaraderie de care au dat dovadă, dar și celorlalți care au rămas captivi în mrejele actualei structuri.

Și, pentru că ies din viața politică și publică, mulțumesc tuturor oamenilor cu care am lucrat în administrație în ultimii 17 ani, dar și adversarilor și competitorilor politici cu care am interacționat de-a lungul vremii.

Îi apreciez pe jurnaliștii acestui județ care au așternut, în pagini efemere, cerneala cu numele meu, cu lucrurile mici și cu urmele neînsemnate pe care le-am lăsat, în acești 17 ani. Îi respect și pe cei care au argumentat criticându-mă. Și, mai ales, pe cei care au căutat măcar a doua sursă de informare…

Am luptat cât am putut, am reuşit cât m-a ajutat Dumnezeu, am greşit ca orice muritor, am îndurat atât cât a fost crucea de uşoară ori de grea.

Veninul împrăştiat în unele ziare sau prin gura clevetitorilor, în ultimii 13 ani, să se scurgă în neant. Şi să nu-i otrăvească nici pe cei ce l-au lăsat să curgă, nici chiar pe cei mai aprigi adversari ai mei. Există oameni care se apleacă mult prea uşor după pietre. Familia a fost ultima redută  pe care au încercat unii să o clintească.

Nu, nu am divorțat, aşa cum s-a clevetit în aceşti ani, sau cum or fi dorit vreunii, nu am dorit vreo clipă să ajung director la societatea de apă-canal, la spital sau, mai nou , la Casa de Cultură.  Zvonurile ultimilor ani au fost bucuria clevetitorilor şi a minților bolnave care le-au scornit.

  • Pentru ce, oare, toată furia aceasta?
  • Pentru un pact. Un pact pe care am refuzat să îl închei cândva.

Cu verticalitatea şi înțelepciunea unor buni făgărăşeni, vă rog să mă considerați un simplu om al acestor locuri.

Sorin Mănduc

Loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published.