Acesta este potirul care aparține Bisericii Sf. Bartolomeu, descoperit după 100 de ani în Germania

Acesta este potirul care aparține Bisericii Sf. Bartolomeu, descoperit după 100 de ani în Germania

Curatorul bisericii evanghelice Sf. Bartolomeu, Lehni Werner, alături de alți membri ai prezbiteriului, au prezentat astăzi potirul care a aparţinut unităţii de cult şi recuperat recent.

Istoricul Thomas Șindrileanu a precizat că au dispărut mai multe obiecte în 1917, potirul fiind singurul recuperat.

„Ieri, pentru noi, comunitatea săsească din Bartolomeu, a fost o zi mare, dar nu pentru că a fost 23 de august, când se spunea că «Stalin și poporul rus, libertatea ne-au adus», ci pentru că «legea, justiția și Europa, potirul ne-au adus». Noi, ca sași, fie ca biserică sau forum, ține de datoria noastră să apărăm patrimoniul cultural al strămoșilor noștri. Despre potir pot să vă spun că, în 1916, imediat după sărbătoarea noastră de Sf. Bartolomeu, de tradiție îndelungată, care duce până la momentul fondării Brașovului, s-a declanșat războiul împotriva Imperiului Austro Ungar. Populația germană a început să se retragă, dar în Bartolomeu managementul de criză nu a funcționat foarte bine, iar obiectele de cult s-au pierdut.  Nu s-au identificat nici atunci, nici astăzi persoanele care le-au luat. A fost o rușine colectivă pentru comunitatea săsească din Bartolomeu, care a fost singura care în graba retragerii a pierdut bunurile valoroase ale bisericii”, a precizat Șindilariu.

După un secol de tăcere, au apărut primele informații despre tezaurul dispărut. Un profesor universitar din Hanovra, care este custodele biericii evanghelice de acolo, a văzut că la o casă de licitație în 1o mai urmează să fie vândut potirul și a anunțat un prieten sas din Brașov.

„Imediat am făcut toți pașii pentru a opri această acțiune, cu ajutorul unui avocat sas din Koln, care a reușit să oprească acțiunea printr-o decizie a Judecătoriei Koln, iar în plan național, prin dl. Arnold Ungar, am sesizat parchetul. Printr-o colaborare interstatală, s-a realizat o anchetă și s-a ajuns la o înțelegere cu deținătorul potirului, iar astăzi îl avem acasă”, a prezentat Șindilariu demersurile făcute de comunitatea săsească din Bartolomeu pentru recuperarea obiectului de cult.

Comunitatea săsească se pregătește de sărbătoarea Sf. Bartolomeu, care va avea loc duminică, zi când va avea loc resfințirea potirului și folosirea lui la Cina Domnului, lucru ce ne duce spre comemorarea a 500 de ani de la reforma religioasă pornită de Luther. Înainte de pornirea reformei, la Cina Domnului, a împărtășaniei, avea acces doar preoțimea, după reformă aveau acces toți membrii comunității.

„În comunitatea noastră săsească există un obicei care se spune că despre lucrurile care nu se pot schimba, să nu se vorbească. Așa a fost și cu averea sacrală. Eu am aflat de existența prejudicului în 1976, de la doi prieteni, care ei aflaseră ceva și discutau. Nu murise generația care a trăit în momentul dispariției, dar se așternuse tăcerea. Așa că despre această dispariție știam doar ce era notat în acte, dar exista și în memoria oamenilor. Noi, la sărbătorirea hramului, am avut un discurs anul trecut. Data de 27 august 1916 a fost ultima zi când sa folosit potirul și iată că după 100 de ani l-am regăsit”, a precizat unul dintre membrii prezbiteriului, Klein Albrecht.

Thomas Şindilariu spune că se vor face în continuare demersuri pentru recuperarea și celorlalte obiecte dispărute, existând imagini şi descrieri ale acestora.

„Mai exista potirul nou, în stil gotic, din sec al XV-lea, care era o donaţie pentru biserică din partea consilierului regal şi ambasadorului extraordinar, dl. Heintz, care din mai multe motive neplăcute a avut o şedere mai îndelungată la Braşov, în călătoria spre Moscova. Este întreţinut de braşoveni cu cele necesare unui trai decent pentru rangul său, iar potirul a fost un semn de recunoaştere pentru comunitatea Braşovului. Un alt obiect dispărut a fost o cristelnița, datată din 1670 și ceva. Acestea erau piesele principale care făceau parte din tezaur”, a mai menționat Șindilariu.

  1. Ar fi interesant să aflăm cine a pus mîna pe bunurile de cult la sfîrșitului august 1916 și ai cui descendenți au valorificat piesa respectivă la o casă de licitații din Germania,sînt sigur că există date pentru indentificarea autorilor!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Anunţuri mică publicitate