Acţiune de luptă ca în secolul al XIX-lea la Festivalul Internațional de Reconstituire Istorică Brașov

Acţiune de luptă ca în secolul al XIX-lea la Festivalul Internațional de Reconstituire Istorică Brașov

Muzeul Judeţean de Istorie Braşov organizează a doua ediție a Festivalului Internațional de Reconstituire Istorică Brașov.

Ediția 2017 are tema „Asaltul Cetăţuii”, abordând luptele purtate de ostaşii de naţionalitate română din armata habsburgică în timpul campaniilor napoleoniene, din anii 1792 – 1815.

Activităţile, cu un pronunţat caracter demonstrativ şi educativ, se vor desfăşura în Piaţa Sfatului, în apropierea clădirii muzeului, unde va fi amenajată o tabără militară de epocă în care participanţii, aparţinând unor asociaţii de reconstituire istorică din România, Republica Cehă şi Ungaria, vor efectua demonstraţii, prezentări, legate de tradiţiile militare de la începutul secolului al XIX-lea.

În după-amiaza zilei de 19 august 2017, lângă Cetăţuia Braşovului va fi organizată o „acţiune de luptă” demonstrativă, în conformitate cu tactica utilizată în urmă cu 200 de ani, cu realizarea unor efecte pirotehnice, într-un spaţiu special delimitat.

 GARNIZOANĂ AUSTRIACĂ din BRAȘOV

 

Prin tratatul de la Făgăraş (9 mai 1688), încheiat cu Dieta Transilvaniei, armata imperială habsburgică a primit dreptul să-şi pună garnizoane în mai multe oraşe din Transilvania. La Braşov, pentru sediul garnizoanei austriece a fost aleasă Cetăţuia.

Braşovenii se răscoală împotriva conducerii oraşului, acuzată de trădare, şi se pregăteşte de rezistenţă armată (12 mai 1688). Cartierul general al răsculaţilor se afla la Cetăţuie. ,,Rezistenţa” în faţa trupelor imperiale conduse de generalul Veterani s-a încheiat după numai câteva lovituri de tun. Liderii răscoalei au fost arestaţi şi, după un proces care s-a încheiat după un an, câţiva dintre ei condamnaţi la moarte. Sentinţa a fost executată în Piaţa Sfatului.

Prezenţa trupelor austriece obliga oraşul la susţinerea acestora cu bani, locuri de încartiruire, alimente şi furaje. De abia în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea braşovenii au scăpat de încartiruirile militare prin amenajarea unor cazărmi în Cetate (cazarma din strada Neagră în perioada 1784-1791 și cazarma din strada Castelului în anii 1796-1800).

Alături de comandamentul militar general, cu sediul în Sibiu, principalele garnizoane ale Transilvaniei se aflau în Alba Iulia, Sibiu, Turnu Roşu şi Braşov (acestea aveau comandamente de cetate sau piaţă).

Pe lângă Comandamentul armatei funcţiona şi un Comisariat de Război provincial, care avea trei subcomisariate, din care unul la Braşov. Pentru dotarea armatei cu armament şi muniţie, funcţiona câte un arsenal la Sibiu, Braşov, Alba Iulia şi Cluj, conduse de vicecolonei care răspundeau şi de tehnica de artilerie. Tot la Braşov funcţiona şi unul dintre cei opt specialişti în construcţiile militare ale principatului (4 se aflau la Sibiu, 2 la Alba Iulia şi unul la Cluj).

 

CETATEA ÎMPĂRĂTESEI

 

Întreținerea Cetățuii cerea proprietarilor sume foarte mari și astfel brașovenii s-au văzut nevoiți în cele din urmă să o doneze Împărătesei Maria Theresia. La vizita făcută de Împăratul Iosif al II-lea, în 1773, cetatea era într-un stadiu destul de avansat de degradare. Cu ajutor financiar imperial s-au executat lucrări mari de reparaţii. Acum au fost înlocuite și învelitorile din şindrilă cu ţigle solzi.

În 13 septembrie 1817, Cetățuia a fost vizitată de Împăratul Francisc I și Împărăteasa Carolina. În amintirea vizitei perechii imperiale, deasupra porții principale s-a pus o placă comemorativă cu inscripția „Carolinenthor den 13. Sept. 1817”.

Al treilea împărat austriac care a vizitat Schlossberg-ul a fost Împăratul Francisc Iosif, în 27 iulie 1852.

 

TRANSILVĂNENII ȘI RĂZBOAIELE NAPOLEONIENE

 

În anul 1699, Transilvania (tratatul de la Karlowitz) și în 1711, Banatul (tratatul de la Passarowitz) au intrat în componența Imperiului habsburgic. Noile teritorii imperiale au fost organizate militar după modelul celorlalte provincii fiind înființate regimente de linie a căror compoziție reflecta structura etnică a zonelor în care își aveau baza de recrutare. La sfârșitul sec. al XVIII-lea și începutul sec. al XIX-lea, în Transilvania își aveau  reședința două unități de infanterie ale armatei imperiale și regale austriece: Regimentele K.K. de infanterie (Kaiserlich-Koniglich Infanterie Regiment) Nr. 31 și Nr. 51.

Regimentele de linie ardelene au luptat în toate campanile militare din timpul Revoluţiei franceze şi a Imperiului, pe toate fronturile din Europa, evidenţiindu-se în numeroase rânduri.

Regimentul k.k de infanterie nr. 31 ”Benjowsky” a fost înfiinţat în anul 1741, sub numele de Regimentul Haller von Hellerstein, fiind redenumit Esterházy în 1741 şi Orosz în 1780, atunci când „coloneii-proprietari” s-au schimbat. În perioada 1792-1794, unitatea s-a numit Regimentul Beaulieu Nr. 31, după numele proprietarului său, Feldmarschalleutnant Jean-Pierre de Beaulieu, iar în intervalul 1794-1815, s-a numit Regimentul Benjowsky nr. 31, avându-l drept Inhaber pe Feldmarschalleutnant Benjowsky von Benjow. Regimentul avea ca arie de recrutare sud estul Transilvaniei, care cuprindea comitatele: Braşov, Făgăraş,  Alba de jos, Trei Scaune şi Sibiu. În conformitate cu reglementările din anul 1769, Regimentul K.K. de infanterie Nr. 31 avea culoarea distinctivă (vizibilă la guler, manșete și paspoale) “galben imperial”, cu nasturi de culoare albă (argintii).

Regimentul  K.K. de infanterie Nr. 51 „Spleny” a fost cea mai veche unitate de infanterie de linie din estul imperiului, fiind înfiinţat în anul 1702, ca Regiment de haiduci pentru a participa la Războiul de succesiune la tronul Spaniei (1701-1713), cu mult timp înaintea organizării primelor regimente de infanterie de linie din Ungaria. Inițial, unitatea era încadrată cu ostaşi recrutaţi din nordul Ungariei şi Transilvania. Începând din 1707 regimentul a fost inclus în rândul regimentelor de linie habsburgice sub denumirea de Regimentul Gyulai după numele colonelului-proprietar (Inahber), Graful Franz Gyulai. Prin reorganizarea armatei din 1769, regimentul a primit numărul de ordine 51 în cadrul regimentelor de linie austriece deşi ca dată de înfiinţare se situa printre cele mai vechi unităţi habsburgice. El mai era cunoscut şi sub numele de Regimentul (sau Miliţia) Naţional Transilvan. În intervalul 1788-1818, regimentul a avut ca Inhaber pe Feldmareşalul Freiherr Gabriel Splényi von Miháldy. Regimentul avea ca arie de recrutare partea de nord-vest a Transilvaniei. Regimentul a participat la toate campaniile din perioada napoleoniană, evidențiindu-se în luptele de la Fontaniva (5 noiembrie 1796), Arcole (15-17 noiembrie 1796) și Rivoli (15 ianuarie 1797). Momentul cel mai prestigios a fost comportarea eroică în bătălia de la Marengo (14 iunie 1800), când, într-un moment crucial al luptei, a înfruntat cu succes Garda Consulară franceză, unitate din care peste câţiva ani se va forma faimoasa Gardă Imperială a lui Napoleon. Pentru acestă faptă de arme, unitatea a fost denumită în numeroase lucrări de istorie, “La Legion Infernale”.

 

Regimentele grănicereşti au participat la campaniile napoleoniene (1792-1815) doar cu batalioane combinate, formate din ostaşi proveninţi din mai multe regimente, deoarece acestea suferiseră pierderi grele în cursul războiului cu Turcia, din 1788-1791.

În aprilie 1793 au fost mobilizate câte trei companii din cele două regimente grănicereşti româneşti din Transilvania (nr. 75 şi nr. 76), pentru a se forma un batalion combinat, condus de locotenent-colonel Stoianovici, care a fost trimis pe Rinul superior pentru a lupta împotriva trupelor franceze, în cadrul primei coaliţii împotriva Franţei revoluţionare (1792-1797). Batalionul I grăniceresc combinat valah a participat la luptele de pe valea Rinului, obținând succese importante împotriva trupelor revoluționare franceze fiind evidențiat la 18 septembrie 1796 de arhiducele Carol, fratele împăratului Francisc, comandantul trupelor austriece din valea Rinului. După încheierea păcii de la Campo-Formio (17 octombrie 1797) batalionul 1 combinat grăniceresc  a rămas dislocat în zona renană.

La începutul anului 1796, conflictul dintre Franţa şi Austria s-a agravat prin preluarea comenzii armatei franceze din Italia de către generalul Bonaparte. În  martie 1796 un batalion al grănicerilor bănăţeni din Regimentul grăniceresc valaho-ilir, a părăsit Caransebeşul îndreptându-se spre nordul Italiei, unde a acoperit retragerea trupelor austriece în Tirolul de sud, după înfrângerea de la Lodi.

În octombrie 1796, batalioanele 2 şi 3 combinate, formate din regimentele grănicereşti româneşti din Transilvania au plecat în marş forţat spre Italia, pentru a participa la luptele împotriva trupelor franceze comandate de generalul Bonaparte. Deși participarea grănicerilor români la bătălia de la Arcole (15-17 noiembrie 1796), nu este acceptată de toți istoricii, aceștia considerând că istoriografia românească a făcut confuzie cu participarea altor unități habsburgice cu componență românească, în primul rând a Regimentului K.K. de infanterie Nr. 51 „Spleny” din Cluj, totuși batalioanele 2 şi 3 combinate grănicereşti transilvănene au participat la bătălia de la Rivoli din 14 ianuarie 1797, fiind evidenţiate de principele Heinrich de Reuss zu Plauen. În luna februarie 1797, după capitularea cetăţii Mantova, trupele austriece se retrag spre Tirol, măcinate de febră tifoidă şi malarie, unităţile de grăniceri luptând în ariergardă. Grănicerii români au luptat şi la Mittelwald, la 2 aprilie 1797, fiind apreciaţi de generalul Wukassovich. La 17 iulie, unităţile române au fost evidenţiate de mareşalul baron Kerpen pentru eroismul arătat în luptă. Ostilităţile din nordul Italiei au încetat prin semnarea păcii de la Campo-Formio.

  1. […] Citeste si: http://newsbv.ro/2017/08/13/actiune-lupta-secolul-festivalul-international-reconstituire-istorica-br… […]

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.