Ovidiu Cheabac, de la salteaua de lupte în elita mondială a gastronomiei

Ovidiu Cheabac, de la salteaua de lupte în elita mondială a gastronomiei
„Farfuria este pânza albă care oferă maestrului bucătar sau artistului culinar spațiul necesar exprimării personale, redării și schițării compozițiilor creative, asigurând sprijinul necesar imaginației acestora, filosofiei lor. Farfuria este cea care le permite să țeasă povestea lor epicuriană, alături de aspectul care încântă toate simțurile”  – îşi încep cartea „Viziuni gurmande”  renumiţii bucătari Jacques & Laurent Pourcel.
Poate fi oricine maestru în arta culinară? Ovidiu Cheabac spune că da! Îți trebuie multă pasiune și curaj, pentru că foarte mulți renunță la cel mai mic eșec.
„Eu cred că dacă faci ceva, atunci ori faci bine ori nu o faci. Am început să învăț, să particip la campionate, să exersez în fiecare zi. Aș putea spune chiar că am investit în mine și așa am ajuns să fiu instructor de pizza pentru asociați din Italia, dar chiar și pentru statul italian sau să fiu membru în juriile internaționale de bucătarie. Chiar dacă ai facut o şcoală cu un alt profil profesional, ca mine – am absolvit Liceul cu program sportiv din Botoşani, profilul lupte greco-romane – oricine poate ajunge sus cu pasiune şi devotament”, este crezul lui Ovidiu Cheabac.
Însă, ne mai mărturiseşte acesta, cea mai mare dorinţă a lui este să împărtăşească cunoştintele şi pasiunea lui în România. El îşi doreşte ca, în acest an, să deschidă o şcoală de pizza în ţară, apoi de bucătărie şi cofetărie.
„Chiar dacă am câţiva elevi pe care îi instruiesc în privat şi au ajuns să câştige şi campionate internaţionale de profil, vreau să fac mai mult pentru toţi cei care vor săpractice această meserie”, spune chef Cheabac, care a plecat din ţară şi a învăţat tehnicile avansate de pizzerie inovaţie în Italia, prin Agenţia locală pentru ocuparea forţei de muncă din Rimini.

Pizzaiolo… din greșeala

„Am început ca spălător de vase. Apoi, un sezon de vară ca și ajutor de bucătar, iar următorul an am ajuns chef într-un restaurant cu o capaciate de 300 de persoane. Făceam pizza pentru mine seara… toate formele posibile și imaginabile, pentru că ma fascina să fiu pizzaiolo acrobatic. Toate acestea până când, într-o seară, pizzaiolo nu s-a prezentat, iar patronul mi-a spus să fug, să ajut în pizzerie. Ce să vă spun… rușine maximă, stres la extreme… Dar în prima seară am întins 200 de pizza, ca lui pizza chef nu îi venea să creadă că e prima zi când fac pizza!”, ne spune râzând Cheabac.

Aventuri la Luxemburg

Întâmplarea cea mai nebună pe care a trăit-o și pe care nu o va uita niciodată este participarea la Campionatul Mondial de Bucătărie de la Luxemburg.
„Nu știam despre ce este vorba și nu știam regulile… Mă gândeam că este ceva ca la restaurant. Mi-am pregătit un meniu, mi-am luat un bilet de avion și am plecat. Prima zi vizita la campionat: nu puteam să cred ceea ce vedeam. Sute de chefi, cu foarte multi sponsori în spate. Bucătăria care o ştiam dispăruse deja de la primele farfurii prezentate în acel campionat. Pentru mine nu mai era bucătărie, era artă. Bucătarii se trasformaseră în artişti pictori şi sculptori. Dar am zis că trebuie să intru în jocul ăsta de la zero şi cu… nimic! Dacă alţi bucătari aveau tot ceea ce trebuia: produse calculate până la cel mai mic detaliu, eu nu aveam nimic. Produsele le-am cumpărat pe moment dintr-un magazin, preparatele de bază le-am făcut pe chiuveta din baie de la camera din hotel şi am răcit aspicul pe scara de incediu a hotelului”, ne povesteşte Ovidiu Cheabac.
Și cu toate acestea a reușit să se apropie la două puncte de medalia de bronz, care pentru el acea diplomă între bucătarii cei mai buni din lume era ca și cum ar fi câștigat medalia de aur…
„Trebuie să recunosc că am avut, spun eu, un «înger”, pe Radu Zărnescu, membru fondator al Asociaţiei Culturale Euro Est Alternativ, căruia şi în ziua de azi îi mulţumesc pentru tot ajutorul primit şi pentru tot ceea ce am devenit în lumea gastronomiei…”, mărturisește chef Cheabac.

Un palmares impresionant

Și așa a început „aventura” lui în competițiile internaționale. La primul campionat internațional de bucătărie, din Italia, în 2008, a câștigat locul 2 la paste, unde a fost penalizat din cauză că nu avea capul acoperit. Dar, de atunci, s-a învățat minte…
Totuși, dorea o provocare mult mai mare: anul următor s-a înscris într-un campionat de pizza. Şi unde putea să fie mai greu decât la Napoli? Aşa că a participat și a câștigat locul 1 la pizza clasică. Și au mai urmat mai multe concursuri: Parma mondial – pizza locul 3 si 4 pizza fără gluten, Rimini locul 2. Acasă, la competițiile din București, a luat tot ceea ce se putea lua.
A câștigat cupa la flambé în Serbia, în faţa la 200 de persoane. Nu în ultimul rând, trebuie amintit de premiul Pizza Chef International 2015, primit de la Nationala Italiana Pizzaioli.

Leave a Reply

Your email address will not be published.