Separația puterilor în stat și hemoroizii

Am publicat, la un moment dat, o serie de definiții, juridice, asupra unor chestiuni care au scos în stradă sute de mii de români.

În mod cert, la această oră, suntem foarte departe de a respecta o chestiune fundamentală din Constituție: separația puterilor în stat.

Primii care au comis-o sunt cei din Guvern: au emis o Ordonanață care modifică o lege fundamentală – Codul Penal și Codul de Procedură Penală. Guvernul este puterea executivă. Adică aia care duce la îndeplinire chestiuni decise de puterea legislativă (adică Parlamentul). Spre similitudine, pentru a fi mai ușor înțeles, primarul nu poate modifica o hotărâre de Consiliu Local, ci o duce la îndeplinire.

Devine ocultă graba de a publica Ordinanța 13, cea cu abuzul în serviciu, după miezul nopții, în Monitorul Oficial. Firesc era să fie dezbătut în plenul Parlamentului acest text de lege, care trecea fără probleme, având în vedere majoritatea decisă la votul din 11 decembrie…

O a doua chestiune de nerespectare a puterilor în stat este dată de ingerinţa instituţiilor care trebuie să facă justiţie în procesul legislativ. Nu este firesc ca DNA, CSM sau cine ştie ce parchet să vină să spună că o lege nu e bună. Dacă e ilegală, e treaba Curţii Constituţionale să se pronunţe. Avem mecanisme democratice care terbuie puse la treabă. Treaba instituţiilor din justiţie trebuie să aplice legile. M-aş fi aşteptat să existe o preocupare la nivelul magistraţilor de a găsi soluţii unitare la aceleaşi speţe. Nu pentru aceeaşi faptă să existe sentinţe care se bat cap în cap…

Instituţiile din sfera justiţiei trebuie să aplice legile. Bune, proaste, ne plac, nu pleac, acestea sunt date de un Parlament, care rezultă în urma unui vot. Au greşit românii la ultimul scrutin? Greu de spus, dacă vina a fost doar a lor sau dacă PSD a fost mai convingător decât o dreaptă anemică. Atât de anemică încât oamenii ieşiţi în stradă şi arată cu degetul şi către corupţia din celelate partide.

Interesante sunt şi cererile străzii. De la Jos Ordonanţa!, Jos Corupția! la Jos Guvernul! Adică de la o cerere legitimă a străzii la una politică… La Brașov, pe rețelele de socializare, cei pro-PSD întreabă de ce nu se protestează și pe la Primărie și de ce nu s-a ieșit în stradă când „penalii” de dreapta au candidat…

Problema de final este cine ne dă „medicamentul” să însănătoșim societatea românească, ruptă în mod evident între bunicii comuniști și retrograzi și tinerii din multinaționale, golani și soroșiști. Cine deține rețeta pentru „Hemoroizi (easy)”, care face bine?…

P.S. Comentariile vulgare, atacurile la persoană nu vor fi publicate, iar pe FB există un buton: block!

  1. Mişu de la Băcănie februarie 8, 2017, 3:09 pm

    Nu pot fi decât parţial de acord cu tine, Sebi. Separaţia puterilor în stat vine, de la Montesquieu încoace, cu un corolar: echilibrul puterilor prin controlul lor reciproc, check and balance, cum spun… ruşii.
    Aşa cum guvernul/parlamentul trebuie să se consulte cu cizmarii când elaborează norme pentru papuci, tot aşa e firesc să discute cu magistraţii (şi chiar cu avocaţii) când emite norme de procedură judiciară şi chiar de drept material (fiindcă de-aia avem criminologi de meserie). La fel, puterea judecătorească e îndrituită să cerceteze şi să sancţoneze orice abatere de la lege privitor la modul în care s-a elaborat şi s-a emis o lege sau ordonanţă. După părerea ta, dacă o lege ajunge să fie votată de nişte tipi care au luat şpagă s-o voteze, parchetul ar trebui să-i lase pe-ăia nepedepsiţi, iar judecătorii legea în funcţiune, ca să respecte separaţia puterilor?

    Reply
  2. Aceste „checks and balances” au rolul de a echilibra puterile prin controlul lor reciproc. Dacă executivul e controlat de parlament şi de justiţie, ar trebui controlat de justiţie, spuneţi dvs., întrebarea care se pune e cine controlează justiţia? Pentru că dacă se atinge cineva de ea, e încălcată „independenţa” justiţiei, care se auto-reglează, auto controlează… Chiar aşa? Atunci să fie lăsat şi guvernul şi parlamentul să se auto-regleze, auto-controleze sau să acceptăm că şi justiţia trebuie să-şi găsească „locul” într-un echilibru în relaţie (care implică şi controlul) cu celelalte puteri şi nu în izolare (de fapt, situaţia actuală e cea a unui control într-un singur sens…).
    O altă problemă, mai largă şi mai gravă, e că identificăm justiţia doar cu acuzatorul (mai ales după ce judecătorul timorat s-a transformat într-o maşină de dat sentinţe). Nu există în justiţie şi un acuzat cu drepturi? Nu există şi un apărător?

    Reply
    • Mişu de la Băcănie februarie 9, 2017, 1:49 pm

      Şi Justiţia intră în mecanismul check and balance, chiar dacă este (şi trebuie să rămână) independentă. Bunăoară, ea este condusă de CSM, iar 2 dintre membrii CSM sunt desemnaţi de Senat, alţi 2, care sunt membri de drept, sunt numiţi în funcţie de preşedinte, un al 3-lea membru de drept este ministrul Justiţiei. Dincolo de asta, din punct de vedere administrativ, Justiţia se află sub controlul exclusiv al Executivului.
      În opinia unor politologi moderni, cele 3 puteri publice (ale lui Montesquieu) nu sunt decât 2: puterea politică şi puterea judecătorească. Şi tind să le dau dreptate. Privind lucrurile sub această prismă, Legislativul şi Executivul (ca putere politică) nu pot fi balansate decât prin instituirea unui echilibru cu puterea judecătorească. În caz contrar, apar derapajele: fie spre statul poliţienesc, fie spre cel mafiot.

      Reply
  3. corectură: „Dacă executivul e controlat de parlament şi de justiţie, *parlamentul ar trebui controlat de justiţie, spuneţi dvs., întrebarea care se pune e cine controlează justiţia?”

    Reply
  4. Poate se cuvine o contra opinie. Poate ne explică unul din ziariștii protestatari sau unul din ziariștii care au susținut protestele, dar care au refuzat să citească legile. Poate acolo este ”medicamentul”. Deși se impun ceva calmante, mai ales la ”vectorii” implicați.

    Reply
  5. Singura întrebare este cine controlează un parlament populat de corupți aleși pe listă sau prin redistribuire? Că restul sunt controlați de nu mai fac nimic, de mult timp!

    Reply
  6. DNA-ul a cerut şi a obţinut la greu ridicări de imunităţi parlamentare în legislatura trecută. Deci?
    Acum, cine controlează DNA-ul?

    Reply
  7. Alte modalităţi de control al parlamentului:
    – poate fi dizolvat de către preşedinte;
    – curtea constituţională poate invalida hotărâri ale parlamentului;
    – este ales prin vot, e şi aceasta o modalitate de „control”, care nu e valabilă în cazul „justiţiei”.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.