Nicio faptă bună nepedepsită: profesorii, pedepsiţi dacă derulează proiecte europene

Am vorbit mult despre fondurile europene pentru educație, pentru reducerea abandonului școlar, pentru motivarea profesorilor, pentru mici dotări ale școlilor și susținere copiilor ca să poată absolvi. Sunt sute de milioane de euro prevăzute în Programul Operațional Capital Uman POCU pentru astfel de proiecte, iar succesul utilizării lor înseamnă școli capabile să facă proiecte de calitate și să le pună în aplicare cât mai bine cu parteneri din comunitate.
Profesorii, învățătorii, directorii de școală, angajații inspectoratelor școlare, ai caselor corpului didactic, etc. sunt cei care scriu proiectele pentru școli. Tot ei realizează activitățile, odată proiectul aprobat, fac raportările și răspund la controale. Greul, reușita sau eșecul sunt la ei!
Și totuși, pare că se dorește descurajarea implicării școlilor în proiectele europene.
Imediat după deschiderea, abia în septembrie 2016, a sesiunii de depunere a proiectelor în cadrul POCU, Guvernul actual s-a decis să țină concursuri pentru directorii școlilor. Astfel, circa două luni s-au dus pe apa sâmbetei, pregătirea proiectelor a devenit sarcina nimănui.
Mai departe. S-a prelungit termenul de depunere a proiectelor, și, la scurt timp, se dă o altă lovitură personalului bugetar care se va implica în derularea proiectelor europene.
Personalul bugetar rămâne fără dreptul de a fi plătit, pentru implementarea proiectelor, la același tarif ca celelalte tipuri de organizații eligibile în program (cum ar fi ONG-urile sau companiile private). Cum se întâmplă acest lucru? Prin ordonanța de guvern 80/2016, articolul VI.
Dreptul le fusese dat în 1 aprilie 2015, prin legea 64/2015, de către Guvernarea PSD. A fost la vremea aceea o mare reușită, pentru că era o doleanță pentru care, în special profesorii, s-au luptat mult. Am susținut, din partea Ministerului Fondurilor Europene, această lege în camera decizională, la votul final de aprobare.
Concret, am modificat atunci articolul 34 al legii 284/2010 (salarizarea unitară a personalului bugetar) permițând ca personalul din instituțiile publice care derulează proiecte cu finanțare europeană să fie fie plătite cu sumele prevăzute în ghid și să nu fie plafonate la salariul lor de bază.
Vorbeam cu profesorii de la o școală dintr-o comună brașoveană, unde au comunitate săracă cu mulți copilași ce trebuie ajutați să continue să vină la școală. Fondurile europene au fost și sunt esențiale pentru păstrarea în școală a acestora. Îmi spuneau că, în salariul de bază, un un profesor cu gradul 1 câștigă în medie 20 lei pe oră. Și muncește pentru acești bănuți norma pe care o are (și mai mult, desigur).
Dacă la sfârșitul programului mai are și dăruirea de a scrie și implementa proiecte pentru școala lui și copiii din comunitate, asta înseamnă ore muncite în plus: 20, 60, 80 de ore oficiale de muncă suplimentară lunară. Oficial. Că în realitate uneori sunt nopți și week-end-uri care se oferă voluntar. Cât timp? Pentru unu, doi, maxim trei ani, cât durează un proiect.
E normal ca pentru această muncă dascălii implicați să fie plătiți cu sumele prevăzute pentru experți în respectivul program. În prezent vorbim de un tarif de circa 50 lei pe oră, uneori mai mult, permis de Programul Operațional Capital Uman POCU.
Descurajarea este mare în rândul profesorilor. Salariile lor sunt oricum mizere, de multe ori. În mediul rural, unde nevoia acestor proiecte e imensă, nu există noțiunea de meditații plătite. Cum să ceri acestor oameni să scrie proiecte bune (gratis) și să le deruleze în condiții bune, pe bani de nimic? Asta când pentru o muncă egală angajații unui ONG sunt plătiți mai mult de dublu?
Te întrebi: câte bețe-n roate să pui accesării fondurilor europene pentru școli și pentru reducerea abandonului școlar și a atragerii profesorilor în școlile sărace?
Cât și, mai ales, de ce să pedepsești sau să descurajezi școlile, personalul din învățământ să scrie și să implementeze proiectele europene?
De ce să creezi discriminare între personalul din școli și cel din ONG-urile partenere cu acestea, de exemplu? De ce, pentru aceeași muncă, un profesor să fie plătit de 2 sau 3 sau 4 ori mai puțin decât expertul de la o organizație parteneră care nu e instituție de stat?

Roxana Mânzatu

Leave a Reply

Your email address will not be published.