Laura Bratosin: În România este nevoie de o lege a agriculturii montane!

De vorbă cu doamna inginer Laura Bratosin – candidatul Alianței Liberalilor și Democraților la Senat, poziția 1 pe listele acestui partid în județul Brașov.

În primul rând, de ce credeți că este nevoie de o ,,lege a agriculturii montane” în Româna ?

Zona montană defavorizată a României, și subliniez defavorizată, constituie un teritoriu de interes național, special, cu un imens potențial economic, social, cultural și de mediu, astfel că se impune un sprijin intens și eficient pentru asigurarea mijloacelor pentru dezvoltarea echilibrată a resurselor, în privința veniturilor și condițiilor de viață al comunităților locale din această zonă. Zona montană are dezavantaje naturale și permanente, de aceea este necesară elaborarea unei strategii cuprinzătoare de sprijinire efectivă a zonelor montane și a altor zone care suferă de dezavantaje naturale permanente. Zona montană suferă de dezavantaje care nu înlesnesc adaptarea agriculturii la condiții competitive și presupun costuri suplimentare, astfel încât nu se pot realiza produse foarte competitive și la prețuri mici. Regiunile montane permit producerea unor produse agricole de calitate, asigură conservarea unor specii animale și vegetale, păstrarea tradițiilor, desfășurarea de activități industriale și turistice, lupta împotriva schimbărilor climatice prin protejarea biodiversității și captarea dioxidului de carbon și a emisiilor de gaze cu efect de seră, datorită existenței pășunilor permanente și a pădurilor, printr-o exploatare forestieră durabilă care, în aceste zone va face posibilă producerea de energie folosind deșeurile lemnoase. După părerea mea, potențialul zonelor muntoase trebuie exploatat prin promovarea unei dezvoltări susținute a agroturismului, a utilizării inovației în dezvoltarea rurală precum și prin susținerea inițiativelor locale. Zonele de munte trebuie să beneficieze de o politică specifică definită conform principiilor dezvoltării durabile, care asigură necesitățile prezentului fără a compromite șansele generațiilor viitoare. Cred că sunt suficiente motive pentru se impune crearea unui cadru legislativ coerent în acest domeniu, prin adoptarea unei legi suple, cu prevederi clare și cu aplicabilitate cât mai îndelungată, de cel puțin 20 – 25 de ani.

 Mai concret, ce înseamnă de fapt, zona montană defavorizată ?

Zona montană defavorizată este constituită din suma suprafeţelor unităţilor administrativ‐teritoriale desemnate conform următoarelor criterii: Unităţile administrativ‐teritoriale situate la altitudini medii mai mari sau egale cu 600 m, limitele acestora fiind acelea ale blocurilor fizice (identificate în Sistemul Integrat de Administrare şi Control) care aparţin de aceste UAT – uri; UAT- uri situate la altitudini medii între 400 – 600 m şi care au o pantă medie egală sau mai mare de 15%, limitele acestora fiind acelea ale blocurilor fizice (identificate în Sistemul Integrat de Administrare şi Control) care aparţin de aceste UAT – uri. Trebuie să menționez că zona montană defavorizată a României cuprinde 657 UAT – uri, reprezentând 20% din numărul total al UAT – urilor din România, cu o suprafață totală de cca. 71.500 kmp, respectiv 30% din teritoriul național. În această zonă trăiesc cca. 3.300.000 locuitori, reprezentând aproximativ 20% din populația țării. Nu vreau să intru în prea multe detalii tehnice, vreau doar să mai arăt că, lista completă a UAT – urilor, parte componentă a Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) a fost aprobată prin Decizie a Comisiei Europene. Zona montană defavorizată dispune de suprafețe extinse de pajiști naturale, cca. 2,1 milioane hectare, cele mai multe dintre acestea, cca. 60%, cu o înaltă valoare naturală, menținute în această condiție prin practicarea de-a lungul timpului, a unei agriculturi tradiționale extensive bazată pe folosirea îngrășămintelor naturale. În ultimii ani, calitatea pășunilor și fânețelor s-a degradat datorită reducerii numărului de animale și implicit a îngrășămintelor organice, abandonului sau lipsei lucrărilor de întreținere a pajiștilor. Fermele existente sunt slab utilate și mecanizate ceea ce duce la un consum mai mare de energie, forță de muncă, și ca atare, implică costuri suplimentare. Eu consider că o fermă agricolă sau zootehnică în zona montană nu poate să funcționeze pe Legea nr. 31/1990, a societăților comerciale și de aceea susțin necesitatea elaborării și adoptării unei legislații care reglementeze activitatea din această zonă.

Credeți că există o susținere din partea instituțiilor europene pentru elaborarea și adoptarea unei astfel de legislații naționale în acest domeniu ?

Da, în prezent există o strategie națională pentru dezvoltarea durabilă a zonei montane defavorizate care coincide cu perioada de programare a fondurilor și politicilor Uniunii Europene pentru perioada 2014 – 2020. În altă ordine de idei, doresc să menționez faptul că există Convenția Alpilor semnată de țările alpine (Austria, Franța, Germania, Italia, Liechtenstein, Monaco, Elveția și Slovacia) și Uniunea Europeană pentru dezvoltarea durabilă și pentru protecția Alpilor. De asemenea, Parlamentul European a adoptat Rezoluția din 23 mai 2013 referitoare la o strategie macro-regională pentru Alpi, la nivelul Uniunii Europene existând o Strategie UE pentru zona alpină. În concluzie, nu văd ce ne-ar putea împiedica în elaborarea și adoptarea unei astfel de legi, care să vizeze dezvoltarea economică durabilă a comunităților din această zonă.

 Care sunt  oportunitățile pe care le oferă zona montană ?

În primul rând, rasele de animale existente, adaptate la condițiile naturale sunt principalele furnizoare de materii prime de calitate ce pot fi mai bine valorificate în viitor datorită creșterii cererii de produse tradiționale și de calitate. Existența tradițiilor și cunoștințelor legate de producerea și procesarea produselor montane, coroborată cu noua legislație europeană privind etichetarea produselor montane este o oportunitate pentru dezvoltarea zonelor montane, prin diversificarea activităților agroturistice. Așa cum am menționat în răspunsul meu la întrebarea anterioară, fermierii s-au organizat într-o asociație cooperatistă urmărind înființarea de capacități de transformare și comercializare, care duce în final la sporirea veniturilor acestora, care constituie obiectivul de bază pentru dezvoltarea durabilă a zonei montane. În concluzie, iată că se poate. Existența condițiilor naturale, ape minerale, termale, fond peisagistic, favorabile practicării turismului în aer liber, drumeții, sporturi de iarnă, turism de aventură, ecoturism, observarea faunei, plantelor și naturii în general, poate fi o oportunitate pentru creșterea veniturilor locuitorilor din zona montană, dar și pentru dezvoltarea economică a unor regiuni dependente în trecut de marile industrii. Din punct de vedere al protecției mediului, zona montană reprezintă o zonă cu aer și ape puțin poluate, cu păduri și terenuri agricole cu înaltă valoare naturală. De asemenea, țara noastră este recunoscută pentru calitatea deosebită a fructelor de pădure și a ciupercilor care provin din această zonă lipsită de poluare, produsele fiind căutate pe piața externă. Deși este o oportunitate, până în prezent exploatarea acestor resurse nu s-a realizat rațional și eficient, limitându-se doar la recoltarea unor cantități reduse și valorificarea în formă brută, neprelucrată, fără valoare adăugată. Și exemplele ar putea continua….

 Credeți că aveți sprijinul comunității locale pentru ce v-ați propus ?

Da, sunt convinsă de acest lucru, deoarece în toate întâlnirile cu cetățenii, aceștia ridică mereu probleme legate de acest subiect, și anume faptul că nu pot valorifica produsele la un nivel care să le aducă plus valoare, atât datorită distanțelor mari, cât și a lipsei concentrării ofertei, produsele nefiind valorificate la întreaga lor valoare. Urmăresc cu interes toate demersurile asociațiilor crescătorilor de animale, a fermierilor, la nivel local, județean și național, și îi asigur că vom face front comun pentru reprezentarea intereselor acestora. Am urmărit de curând și emisiunea unui post de televiziune care semnala gravele probleme cu care se confruntă fermierii din zona montană. Consider că împreună vom reuși, dar trebuie să dăm dovadă de consecvență, unitate, consens, ambiție și să urmărim un țel comun.

Ce obiective veți urmări prin adoptarea acestei legi ?

Vă asigur că în elaborarea și adoptarea acestei legi, voi iniția demersurile pentru o dezbatere publică cu toți actorii implicați și anume, societate civilă, patronate, asociații profesionale, fermieri, procesatori, comercianți și orice altă persoană interesată. Având în vedere, că în demersul meu, voi urmări în primul rând, ca evoluția zonei montane defavorizate să se ghideze după principiul fundamental al dezvoltării durabile, sustenabile, printr-o armonizare pe termen lung între producție și consum pe de o parte, cu protejarea unui mediu prielnic vieții, culturii și tradițiilor pe de altă parte. Principiile fundamentale avute în vedere: principiul dezvoltării durabile, principiul precauției, principiul prevenirii, parteneriatul – participarea și implicarea factorilor interesați, abordarea programatică, menținerea echilibrului ecologic al ecosistemelor, conservarea biodiversității și a habitatelor naturale și acordarea de șanse egale la un nivel de viață decent pentru toți locuitorii. Ca obiective voi urmări: creșterea veniturilor fermierilor, sporirea gradului de instruire și informare al fermierilor, facilitarea accesului produselor pe piețele de desfacere, menținerea populației tinere în zonele montane defavorizate, încurajarea diversificării activităților economice din aceste zone, revitalizarea turismului montan pe principiile turismului durabil, creșterea calității serviciilor în vederea dezvoltării și promovării potențialului cultural tradițional zonei, dar și alte obiective propuse în cadrul dezbaterilor publice. Totodată legea, așa cum am gândit-o eu, trebuie să asigure cadrul legal pentru: sprijinirea creării și dezvoltării formelor asociative ale fermierilor pentru comercializarea produselor; susținerea investițiilor pentru modernizarea fermelor; sprijinirea producerii și valorificării produselor locale; sprijinirea activităților agricole în zona de munte prin plăți compensatorii; facilitarea accesului la capital; sprijinirea tinerilor antreprenori pentru demararea unei afaceri; încurajarea instalării tinerilor fermieri în zona montană defavorizată, ș.a.m.d.

Puteți să-mi spuneți care sunt etapele unei proceduri legislative ?

Da, o întrebare interesantă pentru un candidat care-și propune promovarea unei legi. Etapele principale ale procedurii legislative sunt: inițiativa legislativă, sesizarea Camerelor, examinarea proiectelor de lege în comisii parlamentare, dezbaterea legii  în plen, votul, controlul constituționalității și promulgarea de către Președintele României.

Cine poate avea inițiativă legislativă ?

Inițiativa legislativă aparține Guvernului, deputaților, senatorilor, precum și unui număr de o sută de mii de cetățeni cu drept de vot, în condițiile prevăzute de Constituție.

Veniți în fața electoratului cu o propunere legislativă, cum veți proceda mai departe ?

Este simplu, având în vedere că sunt candidat din partea ALDE la Senat, vin în fața electoratului cu acest proiect politic pe care am încercat să-l explic cât mai bine posibil în acest interviu, proiect politic care are ca obiectiv adoptarea acestei legi în mandatul meu.

 Veți lucra singură sau în echipă ?

Consider că datorită importanței acestei propuneri legislative, primul pas este crearea unei echipe de profesioniști cu care să dăm o primă formă, aceasta fiind supusă ulterior dezbaterii publice, prin consultarea tuturor actorilor implicați, după care voi iniția procedurile pentru  adoptarea acesteia. Totodată, având în vedere importanța acestei legi, și specificul județului nostru, cred că această inițiativă va fi susținută de cetățenii acestui județ, chiar cu o susținere de o sută de mii de semnături, necesare unei inițiative legislative.

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Anunţuri mică publicitate