Au dat Capitala pentru un sătuc uitat de lume din Ţara Făgăraşului

biserica-fortificata-felmerSatul Felmer, comuna Șoarș, județul Brașov. Un loc uitat de lume, unde contactul cu „civilizaţia” îl asigură telefonul cu fir.

felmer-webUn loc unde apa curentă este la fântână, iar pădurea asigură căldura pe timpul iernii. Pe uliţele din Felmer înoți în noroi când plouă, iar ciurdele de vaci sunt cele care asigură traiul a aproximativ 750 de locuitori.

ulite-felmer-soarsFelmerul este considerat unul dintre cele mai urâte sate din zonă, deşi ar fi avut şansa Viscriului, pentru că satul a fost izolat de civilizaţie, însă majoritatea faţadelor de la casele săseşti au fost modificate în anii 60-70, poate zece la sută mai au faţadele originale, de la începutul secolului trecut.

Acesta este locul pentru care Alina Pătru, 35 de ani, din Slatina, care a studiat jurnalism și comunicare în București și Radu Bârlă, 30 de ani, din București, istoric, au părăsit, în urmă cu patru ani, viața comodă din Capitală. Amândoi au lucrat la Muzeul Național de Artă și au venit la Felmer ca să salveze biserica fortificată construită de sași cu sute de ani în urmă.

Alina și Radu trăiesc împreună în Casa Parohială a Bisericii Evanghelice din Felmer, pentru care au încheiat un contract de comodat. Au grijă de casă, care altfel se ruina și ea. Cea mai mare realizare a vieții lor este băiţelul care a venit pe lume în urmă cu şase săptămâni. „Asta dacă nu punem la socoteală că de anul acesta avem apă și WC în casă, cu apă curentă. Am curățat fântâna, i-am făcut acoperiș și ghizduri noi și am montat hidrofor”, ne spune amuzat Radu.

Salvarea bisericii fortificate, un obiectiv ambițios, dar nu imposibil de realizat

Radu Bârlă are un background academic semnificativ, fiind absolvent al programelor de licenţă şi master desfăşurate de Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, iar în prezent este doctorand al aceleiaşi instituţii, derulând cercetarea cu tema „Vecinătăţile săseşti în secolele XIV-XVIII”.

Cunoaște problemele din Țara Făgărașului, cu atât mai mult cu cât, pe linie paternă, are rude în Râșnov. „Din păcate,  există o  lipsă acută de specialiști. Avem oameni cu diplomă, dar nu specialiști, nu au priceperea necesară. Am «eșuat», cum spuneți Dvs., în locul acesta, pentru că știam care este situația bisericii de aici, iar dacă nu încearcă cineva să facă ceva, în scurt timp nu va mai avea nimeni ce să facă, apropos de ce s-a întâmplat la Roadeș sau la Rotbav, unde fortificațiile s-au prăbușit”, ne spune Radu Bârlă motivul care i-a adus în acest capăt de țară.

Consistoriul renunțase la orice idee că se mai poate face ceva la Felmer, dar cei doi tineri au găsit maximă deschidere la preotul Bisericii Evanghelice din Făgăraș, care administrează și parohia din Felmer (pe lângă alte lapte parohii din zonă).

CLICK pe poze pentru a se mări!

Alături de alte trei persoane, au înființat Asociația Renascentis, care desfășoară proiecte pe patrimoniul cultural, într-o viziune ușor diferită, care să îmbine problemele de patrimoniu cu cele sociale, educație nonformală și pregătire profesională pentru tineri din domeniu – de la cercetare, conservare, promovare, management al patrimoniului etc.

„Eu lucrez pe istoria sașilor și m-am ocupat și de patrimoniu. Am făcut foarte mult teren. Încă din liceu (a absolvit Liceul  Al. Ioan Cuza din Bcuureşti) îmi rupeam picioarele pe drumuri desfundate. La Felmer, proiectul principal este să restaurăm biserica. Încercăm să obținem bani să o consolidăm, apoi restaurarea poate dura și zece ani: mai bine încet și bine decât repede și prost. Încercăm să construim un fel de structură de management al patrimoniului, o chestie inedită, pentru că la noi nu a făcut nimeni așa ceva. Dacă pentru alte cetăți, cum ar fi Rupea, s-au cheltui milioane de euro, din estimările noastre la Felmer ar fi suficienți 500.000 de euro pentru a o salva. Evident, folosind mână de lucru locală și materiale identice ca acelea folosite când a fost construită biserica”, ne spune Radu.

Biserica, în pericol de prăbușire după ce a supravieţuit opt secole

Biserica a fost construită undeva între anii 1200 – 1250. Specialiştii susţineau inţial că a fost ridicată mult mai târziu, dar având în vedere stilul romanic, rural, al edificiului, fără prea multe elemente arhitecturale preteţioase, realizate din piatră de râu, au întărit ipoteza privind vechimea acesteia.

Din păcate, la această oră, turnul bisericii fortificate are două fisuri mari. În interior, fisuri mari are şi absida (altarul), toate din cauza unor lucrări iresponsabile efectuate de Primărie la drumul care trece prin zonă. Chiar şi casa parohială, care este monument istoric, are fisuri după ce bascule şi compactoare de zeci de tone au lucrat în zonă.

În timp, biserica a suferit două modificări: o extindere realizată în perioada gotică – în 1450, iar cea de a doua, tot în stil gotic, a fost abandonată. Sunt și urme de picturi în biserică, în două straturi suprapuse. La un moment dat, biserica a fost incendiată în Evul Mediu, dar nu ca urmare a vreunui atac. A fost o construcţie fortificată, dar nu a fost folosită niciodată la apărare.

„La această oră se mai păstrează nişte coloane şi nişte console. Anul acesta, într-o cercetare interioară a pereţilor, s-a găsit tabernaclul unde se păstrează vasele liturgice. În interior am găsit o bucată din altar, în stil baroc, din a doua jumătate a sec. XVIII. Tabernaclul are un încadrament din lemn, probabil singurul păstrat în zona Transilvaniei şi a Ungariei”, ne spune Radu Bârlă.

Ultima extindere  a biseficii a avut loc la sf. sec. XVIII încep. sec. 19, când nava a fost lipită de turnul clopotniţei, iar turnul a fost supraînălţat cu două etaje, turn care iniţial a avut rol tot de apărare și în care apoi au fost montate trei clopote.

Tot în sec 18 a fost construită o şcoală peste turnul de poartă, care şi ea a fost demolată la 1900 şi construită noua şcoală în 1904, acum ruină. Tot pe la 1900 s-a dărâmat un turn octogonal, pe latura sudică a fortificaţiei, unde era şcoala şi a fost modificat traseul vestic al zidului de incintă.

Turnul slăninii

Unul dintre turnurile de apărare şi-au găsit o folosinţă casnică în ultimele decenii. Pe vremuri, saşii erau organizaţi în vecinătăţi, formă preluată şi de unguri şi români. Fiecare vecinătate – totalitatea  caselor de pe o stradă sau câteva străzi adiacente – aveau un tată de vecinătate.

turnul-slaninii-felmer

La Crăciun, după sacrificarea porcului și pregătirea preparatelor tradiţionale, fiecare familie îşi păstra acasă slănina afumată necesară din decembrie până în aprilie anul următor. Restul, era atârnată de grinzile din interiorul Turnului Slăninii, după cum a fost botezat ulterior.

„Am reuşit să revitalizăm acest obicei, cu puţinii saşi care mai trăiesc în sat. Pe fiecare grindă e trecut un număr, de la numărul de casă. Aşa fiecare ştie unde şi-a lăsat produsele. Turnul era închis până în aprilie, iar cheie la poarta turnului aveau doar taţii de vecinătăţi. Lumea venea să îşi refacă proviziile doar în ziua de sâmbătă, după ce pleca ciurda la păscut. Atunci se deschidea poarta turnului”, ne-a explicat Radu Bârlă cum funcţiona treba în Turnul Slăninii.

Sprijin pentru tinerii cercetători

Cei doi tineri spun că vor să îmbine un fel de concept didactic în domeniul patrimoniului. Au adunat, în timp, o colecție istorică și de artă – ceramică, sticlărie transilvăneană, obiecte din cositor, carte veche, documente, fotografie veche, artă veche, obiecte din material textil  – pe care vor să le folosească în scop didactic.

„Adică să ajungem la un nivel în care să avem o bază funcțională unde să putem aduce studenți sau tineri specialiști care să aibă contact direct cu obiectul, să îl întoarcă pe toate părțile, să îl înțeleagă, într-un spațiu experimental de expoziții. La această oră, un student dacă vrea să meargă în depozitul unui muzeu nu poate, pentru că nu îi dă voie legislația sau cineva nu îi dă voie pentru că acel cineva nu vrea să se cerceteze un obiect pentru siomplul motiv că poate vrea el să publice altădată o lucrare pe acea temă. Unii o fac din răutate, alții din prostie”, ne dezvăluie istoricul.

El spune că avem, din păcate, foarte multe muzee în țară care se comportă nepotrivit, au produse culturale de proastă calitate și vrea să schimbe această situație, „din interior ori din exterior”. În acest sens, prin Asociația Renascentis, se pune în prezent la punct o colaborare cu Primăria din Făgăraș, unde să fie înființat un centru cultural, cu depozite, unde să fie obiecte din bisericile săsești, să fie organizate expoziții la un nivel la care sunt organizate aceste lucrurile în străinătate.

Bibiliotecă multimedia în Casa Parohială

Un alt proiect la care cei doi tineri îndrăgostiţi de istorie lucrează este amenajarae unui spațiu care să găsduiască o bibliotecă  multimedia, unde să se desfășoare activități de educație nonformală cu copii din sat, unde există doar o şcoală cu clasele O-IV. Aici învaţă peste 70 de micuţi, care nu au calculatoare, internet etc.

„Facem astfel de programe și în alte părți. Dacă cineva ne invită, facem educație nonformă prin cultură şi patrimoniu, nu altceva. Am fost Mândra, la Șona, la  Bărcut – unde avem un atelier de restaurare pentru ceramică. La Felmer vrem să fie bazele unui centru comunitar, unde să dezvoltăm mici ateliere de croitorie, de exemplu. Pentru bibliotecă avem sprijin de la Fundaţia Comunitară Ţara Făgăraşului, prin cercul de donatori, care va fi amenajată în casa parohială”, ne spune Radu Bârlă.

De exemplu, la un eveniment organizat de Asociația Sătească „Șona Noastră”, a susținut un atelier – vânătoare de comori pentru 20 de copii din Șona. Le-a demonstrat copiilor cât de interesante, valoroase și educative pot fi obiectele vechi descoperite prin poduri, beciuri sau șuri, păstrate cu grijă sau din întâmplare de bunici sau străbunici, dar și că acestea pot stabili o legătură personală cu trecutul. În cadrul primei întâlniri, copiii au învățat cum își poate dezvălui povestea un obiect vechi, doar privindu-l, analizându-l cu atenție și încercând să răspundă la câteva întrebări: Cine, când, cum și pentru cine/ în ce scop l-a creat? Cine și de ce l-a păstrat?

vanatoare-de-comori-sona-web

Au fost folosite ca exemple obiecte de artă transilvăneană din colecția Renascendis (sticlă, ceramică, textile, fotografii), obiecte expuse în Fierăria lui Lazăr din Șona care a găzduit atelierele, dar și obiecte inventariate în cadrul proiectului «Resturi și rosturi. Comori uitate ale comunităților săsești din jurul Făgărașului”, desfășurat de Asociația Renascendis și cofinanțat AFCN.

„Pentru a doua întâlnire, copiii s-au transformat în veritabili căutători de comori în propriile gospodării sau în gospodăriile rudelor. Fiecare a scormonit după obiecte cât mai vechi, cărora să încerce să le afle apoi și povestea. După o discuție veselă, dar temeinică despre obiectele găsite, copiii și-au creat propriile suvenire decorate cu motive inspirate de obiectele văzute în cadrul atelierului”, povesteşte Radu Bârlă.

Un alt proiect pe care îl derulează în prezent este „Resturi şi rosturi. Comori uitate ale comunităţilor săseşti din jurul Făgăraşului”, finanțat prin Administraţia Fondului Cultural Naţional. Este vorba despre o inventariere – cercetare a tuturor bunurilor culturale mobile, pornind de la mobilier de valoare artistică şi istorică, la absolut orice obiecte de valoare culturală deosebită, care se mai găsesc în parohiile din Țara Făgărașului.

Articol realizat în cadrul proiectului Bursele de jurnalism „Jurnalist pentru fapte bune”, acordate de Fundația Comunitară Țara Făgărașului prin fondul Orașul în Vitrină celor interesați de documentarea și propagarea poveștilor despre inițiative civice locale și oameni implicați din zonă.
Fondul „Orașul în vitrină” este un proiect al câtorva tineri care au participat la Programul de Leadership al Institutului Aspen România în 2013- și este administrat de Fundația Comunitară Țara Făgărașului și Asociația Odaia Creativă. Fondurile puse la dispoziție pentru prima sesiune de finanțare provin de la Institutul Aspen România.
Platforma Încredere în Făgăraș este un spațiu de reflecție și acțiune pentru revitalizarea zonei Țării
Făgărașului și este creată de MKBT: Make Better, un start-up în dezvoltare și regenerare urbană în România.
  1. SUNT MINCIUNI MINCIUNI DE 4 ANI NU FAC DECIT SA DEE IN JUDECATA TARANI DIN SAT ,,,DOAR DOAR! PRIMESCC BANI SUNT HOTI RADU NICI CU MAMA SI TATA NU SE INTELEGE …SUNT MINCIUNI HOTIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII PE FATA NU NNE TREBE IN SATUL SARAC OAMENI CA ASTIA DO CARE NU RASPUND LA BUNA ZIUA

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.