Ministrul Sănătăţii susţine parteneriatul public privat pentru noul spital al Braşovului

intalnire noul spital brasovZilele trecute, după desfășurarea Adunării Generale a Asociației Noul Spital al Brașovului (ANSB), a avut loc la Ministerul Sănătății o întâlnire între ministrul Vlad Voiculescu și reprezentanți ai ANSB, în cadrul căreia s-au analizat posibilitățile de transpunere în practică a proiectului promovat și dezvoltat de asociație.

După prezentarea argumentelor care stau la baza proiectului, conținute într-un material depus încă din luna martie la minister, s-a analizat existența condițiilor care trebuie îndeplinite pentru realizarea acestui proiect.

„Ministrul Vlad Voiculescu a constatat cu satisfacție că prima dintre ele, respectiv asigurarea locației Noului Spital este, practic, îndeplinită, fapt reprezentat de anunțul oficial din 30 martie a.c. legat de punerea la dispoziție de către Primăria Brașov a unui teren pentru Noul Spital al Brașovului”, ne-a declarat preșeidntele ANSB, dr. Dan Grigorescu.

Pentru inițierea procedurilor, mai rămâne de finalizat maparea necesarului de servicii medicale de specialitate al zonei, în corelație cu cel regional și național, acțiune aflată în curs de realizare la Ministerul Sănătății și la care ANSB s-a oferit să participe punând la dispoziția specialiștilor expertiza unora dintre membrii ei, asociația asumându-și doar un rol informativ.

„În privința tipului de proiect arhitectural și a modalității de finanțare a proiectului Noului Spital, reprezentanții asociației au fost și sunt extrem de bucuroși să constate că soluția propusă de ANSB în urmă cu câteva luni, aceea a unui parteneriat public-privat, este și aceea pe care Ministerul Sănătății o agreează și sprijină, ca model de succes și pentru alte sisteme naționale de sănătate publică”, a precizat Grigorescu.

Ministrul Sănătății a reiterat la finalul întâlnirii convingerea că, în economia realizării unui astfel de proiect, implicarea societății civile, reprezentată la Brașov de ANSB, este mai mult decât necesară și că rolul asociației este cel puțin la fel de important ca și în alte proiecte inițiate în Brașov sau în țară.

„Mea culpa”, domnule Ministru Vlad Voiculescu! Chapeau!

Era pentru a patra oară în istoria mea personală că intram în cabinetul Ministrului Sănătății, aflat de peste douăzeci de ani în aceeași încăpere, situată la același etaj, al aceleiași părți de clădire încremenită parcă în timp.

Mă primiseră în trecut, rând pe rând, în calitatea mea de director al Spitalului Județean din Brașov, Daniela Bartoș, Mircea Beuran și Ovidiu Brânzan, știind, fiecare dintre ei, că mă găseam acolo pentru că nouă, la spital, ne ajunsese cuțitul la os și ceream ajutor pentru un mai bun mers al acestuia: niciodată financiar, niciodată dedicat special numai nouă, brașovenilor. Totdeauna am cerut să se ia decizii care să avantajeze întreg sistemul național de spital, pornind de la niște sincope în organizarea lui, ale cărei puncte slabe nu numai că le descoperisem, ci le și găsisem (spuneam eu) un mod de soluționare. Totdeauna am intrat după ce am așteptat, invariabil, mai mult de 90 de minute peste ora stabilită. Totdeauna am fost obligat să expun problematica extrem de rapid, aproape pe fugă, aflându-mă într-o poziție inconfortabilă psihologic în fața unui ministru odihnindu-și oboseala în spatele impozantului său birou, dar mimând cu dibăcie că ar fi interesat de ceea ce îi comunicam eu, entuziast că sunt în fața omului providențial pentru rezolvarea problemei în cauză. Și totdeauna, invariabil, am primit și răspunsul tip: „E interesant ce spuneți. Vă vom ajuta. Aveți pregătit și un material scris? Da? Bine, lăsați-l la ieșire secretarei, vă vom contacta noi îndată ce vom lua o decizie.” Ca mai apoi să se aștearnă tăcerea. Iar, pentru mine, și dezamăgirea…

De data aceasta speram să fie altfel. Joia trecută am plecat de la Brașov la 6 fix dimineața, la doar câteva ore după ce se terminase Adunarea Generală a Asociației Noul Spital al Brașovului. La timp ca să ajungem la ora 9 fix în fața cabinetului lui Vlad Voiculescu, actualul Ministru al Sănătății, care ne convocase pentru o discuție privind proiectul Noul Spital al Brașovului, despre care fusese informat de curând. Imediat după ce am comunicat secretarei cine suntem și că suntem așteptați, am experimentat un „deja-vu, deja-connu” când ni s-a spus că „domnul ministru nu este în instituție” și că, mai mult decât atât, nici „nu se știe când va sosi”, el participând la o întâlnire „importantă”, la care a fost convocat de dimineață, în altă parte a capitalei. M-am dezumflat aproape instantaneu, cu atât mai rapid cu cât am observat, involuntar, că holul și antecamera erau goale! Nu îl aștepta nimeni (dar absolut nimeni !) în afară de noi pe ministrul Vlad Voiculescu. După câteva minute însă, acest „black-out” de încredere s-a evaporat, când, la puțin timp după ce am fost conduși într-una din puținele încăperi cu aer condiționat și am fost serviți cu apă RECE (!), am primit de la însuși ministrul un mesaj pe FB (!) în care SE SCUZA (!) pentru întârziere și NE RUGA(!) să avem un pic de răbdare.

Din acel moment, totul s-a schimbat, ca prin minune: ministrul a ajuns după zece minute, ne-a primit imediat, zâmbitor și cu prietenie, inclusiv pe mine, cel despre care știa sigur că îl admonestasem public pentru ceea ce eu consideram a fi fost blocarea deliberată a comunicării ministeriale cu sistemul din care și eu făceam parte. Nu insist (nu încă!) asupra naturaleții modului de a fi al unui tânăr de numai 33 de ani aflat într-o funcție care i-ar dizolva-o (naturalețea) și unui înger. „Bine ați venit! Știu de ce sunteți aici și sunt de acord că Brașovul are o mare problemă în privința spitalului public de urgență. Cunosc proiectul. E bine că este promovat și susținut de un ONG, e mai credibil. Cu ce vă pot ajuta?” – au fost primele cuvinte ale lui Vlad Voiculescu, în timp ce ne-am strâns mâinile și ne-am așezat față în față, la masa de lucru. Nu aduc în discuție (nu încă!) modul extrem de aplicat al discuției purtate mai mult decât profesionist, în prezența unui consilier la fel de tânăr ca și el, care și-a notat tot timpul ce se discuta. Și nu erau „notițe”, erau concluzii, unele subliniate de două ori, altele finalizate cu semne de exclamație sau cu semne de întrebare. Vreau să subliniez însă rapiditatea cu care a răsfoit portofoliul de argumente (peste 80 de slide-uri) și claritatea cu care mi-a cerut câteva amănunte suplimentare.

„Înțelege tot! E din acest film!” – mi-am spus, în timp ce o liniște odihnitoare mi-a cuprins gândurile. „Avem în sfârșit cu cine discuta!” – m-am relaxat, știind că este și un excelent finanțist, dintre aceia formați și dezvoltați de un sistem bancar performant. Faptul că a ocupat o funcție de decizie în Erste Bank Wien ar trebui să spună multora aproape totul. Dar, ceea ce m-a impresionat cel mai mult, a fost excelența cuprinsă în soluțiile economice pe care ni le-a propus și explicat în câteva minute, prin executarea a două grafice în coordonate yOx, la fel ca și enunțarea clară a condițiilor „sine-cva-non” pentru ca aceste soluții să capete corespondent în realitate. Iar faptul că a acceptat și o idee din partea mea (în calitate de partener de discuții), ca fiind una bună la care nu se gândise până atunci, ei bine, acesta a fost momentul în care m-am hotărât să abdic de la principiul că nu mă voi mai lăsa dezamăgit niciodată de cineva aflat în vreo funcție de conducere a statului, pe care să-l mai creditez naiv cu încredere pentru promisiuni. Vlad Voiculescu este prima excepție pe care o voi face după mulți, mulți ani!

La un moment dat, după câteva zeci de minute de discuții, una din secretare a intrat, ușor ezitant, pe masiva ușă capitonată a cabinetului. Cerându-și scuze din priviri, i-a arătat ministrului un șir lung de cuvinte scrise pe un carnețel, subliniind câteva dintre ele cu vârful degetului. „Așteaptă de mult?” Secretara a încuviințat, dând din cap energic. „În regulă, spune-i că îi primesc imediat.” E limpede că noi, cei de la Brașov, ne-am ridicat imediat, înțelegând urgența momentului. Însă, în loc de un „Atunci, bine, ne mai auzim!”, am avut o ultimă dovadă că proiectul nostru este credibil și că va fi cu siguranță sprijinit, atunci când ministrul ne-a spus, strângându-ne din nou mâinile: „Țineți-mă la curent cu tot ce se întâmplă în jurul proiectului și a asociației. Pe orice căi, mai ales pe cele virtuale! SĂ AVEM SUCCES!” Mă înșelasem însă! Cu adevărat ultima dovadă a interesului lui Vlad Voiculescu pentru un Nou Spital la Brașov erau însă cele mai mult de 20 de persoane care se adunaseră în fața ușii ministeriale în răstimpul de mai mult de o oră în care discutase cu noi.

În acel moment m-au cuprins, instantaneu, nu numai un sentiment de vinovăție, ci și unul de jenă, când mi-am dat seama că am greșit acuzându-l acum patru săptămâni pe ministru. Că este inabordabil. Că are o echipă invizibilă. Acum sunt în măsură să spun că, în privința „anulării distanței ministeriale”, acest obiectiv este deja atins, la fel ca și acela că oamenii cu care lucrează, chiar dacă au fost cooptați din agenda lui telefonică, sunt de aceeași calitate ca și el, adică de excepție. Iar în privința încrederii pe care dorește să o ridice la rang de virtute în relația cu cetățenii și organismele publice, e pe drumul cel bun.

Din partea unui critic pripit, primiți scuzele mele exprimate la fel de public ca și acuzațiile care s-au dovedit, cel puțin până în acest moment, profund eronate.
„Mea culpa”, domnule Ministru. Și „jos pălăria”! Sau, mai corect, din partea unui chirurg: Jos boneta!

Dan Grigorescu – Brașov

Leave a Reply

Your email address will not be published.