Se îngroaşă gluma. Marian Godină îl atacă pe şeful IJP Braşov, chestorul Ioan Aron!

Se îngroaşă gluma. Marian Godină îl atacă pe şeful IJP Braşov, chestorul Ioan Aron!

marian godinaPoliţistul pamfletar braşovean Marian Godină revine in spaţiul public cu dezvăluiri şocante.

El a dat publicităţii un capitol din cartea sa, unde îl ataca violent pe chestorul Ioan Aron, şeful IJP Braşov. Godină povesteşte cum a fost umilit în biroul chestorului, unde alţi şefi au râs de el şi a fost obligat să îşi închidă pagina de Facebook, apoi să o redeschidă, pe motiv că vor să îi salveze situaţia.

Iată dezvăluirile poliţistului braşovean, care în mod sigur vor produce un cutremur în tot IJP Braşov. În mod cert vor cădea capete. Rămâne de văzut ale cui….

Eu exist datorită vouă. Dacă nu erați voi la început să mă susțineți și să puneți presiune pe șefii mei prin petiții și reclamații, eu azi nu mai aveam nici pagină de facebook, nici carte publicată și poate nici polițist nu mai eram. De aceea, vă datorez acest capitol al cărții FLASH-URI DIN SENS OPUS, ca să înțelegeți mai bine cât m-ați ajutat prin ceea ce ați făcut. Capitolul e destul de lung, dar merită citit.

„Cei care mă urmăresc încă de la început, ştiu că pagina mea de Facebook, unde postasem vreo patru texte dintre cele incluse şi în cartea de faţă, a fost închisă pentru o zi, după care a fost redeschisă. Presa a speculat că îmi fusese închisă de către şefi. Nu am vorbit niciodată despre acel episod, deşi era întrebarea care mi se punea cel mai des. Nu am vrut atunci să răspund, nu din laşitate, ci pentru că, pur şi simplu, eu doream doar să fiu liber să scriu şi tocmai ce obţinusem asta. Nu-mi doream să încep războaie cu nimeni, voiam doar să fiu lăsat să fac ceea ce-mi place. Faptul că scriu despre asta abia aici, în carte, nu înseamnă că doresc să fac rău cuiva, scriu acum despre asta pentru că în aceste pagini mi-am expus majoritatea momentelor marcante ale vieţii mele, iar ziua în care s-a închis pagina de Facebook a fost cu siguranţă cea în care am încasat cea mai mare porţie de umilire de când mă ştiu. Să vă spun cum a fost.
Am ieşit de la duş şi m-am băgat în pat, pregătindu-mă să dorm, pentru că a doua zi, la 7, trebuia să fiu la serviciu. După cum aveam obiceiul prost, am luat telefonul şi am intrat pe net să văd ce şi cum. Aveam şi eu un cont de Facebook, dar nu eram prea pasionat, mi se părea o prostie. De aceea, aveam ca prieteni doar cunoscuţi. Postasem câteva întâmplări de la serviciu şi îmi venise ideea să scriu o carte şi să o tipăresc într-un singur exemplar, pe care să îl citesc la bătrâneţe. Am intrat pe Facebook şi am observat că ecranul telefonului meu e roşu. La cererile de prietenie îmi apărea 1.3k şi nu ştiam ce înseamnă asta. Am realizat că erau 1 300 de cereri de prietenie şi nu înţelegeam cum se poate. Credeam că telefonul meu a luat-o razna. Între cele câteva sute de mesaje, l-am citit şi pe al verişoarei mele, care îmi trimitea un link al unui ziar online de la Iaşi, care făcuse o ştire din una dintre întâmplările povestite de mine. Abia atunci am făcut legătura şi mi-am dat seama ce se întâmplase. La scurt timp, multe alte publicaţii au preluat postarea şi astfel a devenit virală. Mă uitam la titluri şi la comentariile oamenilor şi teama că voi fi certat la serviciu pentru că am apărut în presă a început să dispară treptat. De obicei, poliţiştii ce apar prin ziare sunt prezentaţi într-o lumină negativă, pen¬tru fapte de corupţie, abuzuri etc. Spre surprinderea mea, eu eram pus pe un piedestal şi absolut toate articolele mă prezentau pozitiv, ca fiind un poliţist care a schimbat multora părerea despre această breaslă.
A doua zi, am mers la serviciu, iar pe la ora 8, am fost sunat de şeful meu, care mi-a spus să merg la birou pentru că trebuie să mă prezint la inspectorul şef. Eram îngândurat, dar bănuiam mai mult că doreşte să mă felicite, decât să mă certe. Am ajuns în biroul inspectorului şef, însoţit de şeful meu, iar acolo i-am observat şi pe şeful Poliţiei Municipiului Braşov, adjunctul şefului de inspectorat şi, bineînţeles, şeful de inspectorat, care m-a invitat să iau loc şi a pornit discuţiile.

„Tu ai un comportament studiat de Freud”

— Ştii de ce te-am chemat, nu?
— Bănuiesc.
— Tu ai probleme acasă, ceva probleme personale, familiale?
— Nu.
— Atunci ce ai? Ai ceva frustrări, ceva refulări, ai probleme în dragoste?
— Nu.
— Ba da. Eu zic că ai, ceva nu e normal la comportamentul tău. Ce naiba e în mintea ta? Ai văzut ce-ai făcut? Cum ai putut să scrii asemenea prostii? De unde ai tu vocabularul ăla? Ne-ai făcut de tot râsul. Şi mai ales pe tine te-ai făcut de râs. Ai văzut că ai apărut în ziar?
— Am văzut, dar nu e niciun titlu negativ, au fost percepute bine.
— Mă, tu nici măcar nu realizezi că ăia râd de tine, fac mişto. Tu crezi că ăia din presă au pus titlu aşa pentru că te plac? Au pus aşa, ironic, doar ca să râdă de tine. Băiatule, eu ţi-am zis că tu ai probleme grave. Ai citit vreodată din Freud? Tu ai un comportament de studiat de Freud.
Toţi din birou râdeau, în timp ce eu mă înroşeam tot mai tare şi îmi venea să intru în pământ.
— De ce te-ai apucat să scrii tu porcăriile ălea?160
— Pentru că vreau să scriu o carte.
Vorbeam atât de încet, încât mi-am dat seama că m-au auzit doar pentru că au început iar să râdă cu toţii. Primul care dădea tonul râsului era inspec¬torul şef, iar ceilalţi râdeau că, no… dacă şeful râde, înseamnă că e de râs.
— Ce carte să scrii tu, mă? Ce carte? Cu mizeriile ălea?
— Dacă îmi permiteţi, sunt oameni care citesc cu drag şi astfel încep să vadă meseria de poliţist şi din alt unghi. Primesc numai mesaje de apreciere.
— Ce oameni, mă? Cine îşi pierde timpul să îţi citească ţie mizeriile? Îţi zic eu cine. Cefe late şi oameni fără carte, că un om serios nu citeşte aşa ceva. Vrei să îţi arăt eu carte scrisă de mine? Poftim!
Inspectorul şef s-a ridicat de pe scaun, s-a îndreptat spre un raft cu cărţi de unde a luat o carte şi a venit spre mine.
— Uite! Asta e carte! E scrisă de mine, că d-aia am doctorat. Uită-te în ea, ia-o în mână, ca să vezi ce înseamnă o carte!
Stăteam cu capul plecat, mă abţineam să nu îmi dea lacrimile şi îmi doream să ies cât mai repede din acel birou.
— Ridică-te, mă, de pe scaun! Ia cartea! Poftim!
Mi-a împins cartea spre mine şi m-am văzut obligat să o iau. Eram acum în picioare, cu cartea scrisă de domnul chestor în mână.
— Uite, acum ai o carte adevărată. Dacă vrei, ţi-o dau să o citeşti. Nu porcăriile tale la care se amuză scursurile societăţii.
— Domnule comandant, să ştiţi că sunt scriitori veritabili care mi-au trimis mesaje de apreciere.
— Ia citeşte, mă, un mesaj d-ăla.

Te masturbezi când citeşti comentarii de la femei?”

Am căutat în telefon unul şi l-am citit. Era de la o scriitoare care îmi transmitea mulţumiri pentru că reuşesc să mai descreţesc frunţile oamenilor şi adăuga că, prima oară când a citit, a rămas uimită că rândurile sunt scrise de un poliţist tânăr şi pe deasupra chipeş. Mă văd foarte bine şi niciodată nu am avut în cap că aş fi chipeş, dar eu îi citisem exact comentariul primit.
— Aia e femeie, care ţi-a scris aşa?
— Da.
— Auzi la ea, că îi descreţeşti fruntea. Dar că i se întăresc sfârcurile, nu ţi-a zis?
Iarăşi ceilalţi şefi au început să râdă.
— Mă, dar acum fii sincer! Tu când citeşti comentariile ăstora, te exciţi? Uite ce te întreb eu… dar tu fii sincer! De câte ori ai citit comentariul ăsta de la asta, de zici tu că e scriitoare? Eu zic că l-ai citit de foarte multe ori acasă. Ia fii sincer, te masturbezi când citeşti comentarii de la femei?
Nu îmi venea să cred ce mi se întâmplă. Eram în stare de şoc şi nu-mi venea să cred ce aud. Iar el continua, având fundalul asigurat de râsetele celorlalţi prezenţi.
— Spune, mă. Te masturbezi?
— Domnule comandant, aş dori să plec dacă se poate. Vă rog.
— Păi oricum o să pleci, dar o să pleci de tot! Până una, alta, acum te duci de urgenţă acasă şi ştergi tot. Închizi mizeria aia de pagină şi ştergi tot! 162
Ai înţeles? Tot ştergi. Şi de mâine, o să discutăm în consiliu despre ce o să facem cu tine.
— Am înţeles. Dacă-mi permiteţi, mă retrag.
— Mai repede!
— Să trăiţi!
Am ieşit din acel birou şi nu mai vedeam să merg, credeam că visez urât. Deşi trecusem prin multe, nu fusesem niciodată umilit în halul ăla. Sau fusesem, dar de către recidivişti, infractori, oameni de ultimă speţă pe care îi întâlneam prin natura serviciului, dar nu de către un chestor de poliţie pe care eu îl respectasem întotdeauna până în acea zi.
Am ajuns acasă, am închis pagina de Facebook şi m-am aruncat direct în pat, fără să mă schimb de uniformă. Eram negru de supărare, scârbit şi mă simţeam cel mai mic şi mai umilit om de pe planetă. M-am tot gândit şi am hotărât ca a doua zi să mă prezint la serviciu şi să fac un raport de încetare a raporturilor de serviciu, adică să îmi dau demisia şi să renunţ la meseria pe care o iubeam mai mult decât pe mine şi pentru care luptasem atât de mult. Am făcut totul de unul singur şi pe calea grea. Am realizat că nu voi mai fi poliţist şi am început să plâng. Plângeam în hohote. Mă gândeam la şcoala de poliţie, la părinţii mei, care se chinuiseră atâta cu mine… Nici vorbă să adorm. Mi-am deschis telefonul şi am primit o grămadă de mesaje. Toţi mă întrebau ce am păţit, dacă sunt bine şi dacă ştiu ce se petrece pe Facebook. Nu ştiam. Nici nu aveam de unde să aflu, pentru că nu mai aveam cont.

„Lumea a luat foc!”

M-a sunat o prietenă şi mi-a zis că lumea a luat foc rău pentru că şefii mei mi-au închis pagina de Facebook şi s-a făcut chiar o petiţie online. Am intrat de pe contul ei şi am început să citesc. În scurt timp, toată presa publica articole cu titluri jignitoare la adresa şefului IPJ Braşov. Oamenii îl numeau comunist, încuiat, alţii erau chiar mai duri în exprimare. Citeam comentariile celor ce semnaseră acea petiţie online şi nu îmi venea să cred. Aş putea scrie o sută de pagini despre asta şi tot nu aş putea descrie ce simţeam în acele momente, în care vedeam că oameni care nu mă cunoşteau, care nu mă văzuseră niciodată, scriau cuvinte atât de frumoase despre mine şi mă susţineau cu atâta înverşunare. Se distribuise şi un link cu trimitere la un formular prin care se pot face sesizări online la IPJ Braşov şi oamenii se îndemnau să completeze cât mai mulţi. Urma să aflu a doua zi că serverul Poliţiei crăpase în acea seară. Crăpase la propriu.
Nu am reuşit să dorm deloc în acea noapte şi încă îmi era gândul la demisie. A doua zi, stăteam tot în pat, cu o durere cumplită de cap, după o noapte în care mai mult plânsesem şi mă tot gândi¬sem pe ce cale o voi lua, când a sunat telefonul. Era numărul de telefon fix al Poliţiei Braşov. Gata, mă cheamă iar acolo, iar îşi vor bate joc de mine şi mă vor umili. Am răspuns şi dispecerul mi-a spus că vrea un şef să discute cu mine şi că îmi face legătura:
— Alo!
— Să trăiţi! Vă rog să dispuneţi!
— Oooo, să trăiţi domnul Godină, ce faceţi?
Tonul lui m-a surprins, îmi vorbea ca unui prieten vechi pe care nu îl văzuse de mult timp, deşi mă văzuse cu o zi în urmă, când şi domnia-sa îmi spusese să mă duc urgent acasă şi să şterg tot.
— Ce aş putea să fac? Fac rău!
— Păi de ce? Hai dom’ne, fii bărbat, ce naiba? Uite de ce te-am sunat, haide să vedem ce facem ca să îţi salvăm situaţia asta în care te-ai băgat. Uite ce trebuie să faci tu acum… eşti acasă?
— Da.
— Bun. Intră pe internet, porneşte iar pagina aia de Facebook şi revino cu următorul mesaj: „Închiderea paginii mele de Facebook a fost strict opţiunea mea personală, nu mi-a impus nimeni să fac acest lucru, dar aşa am considerat eu să fac, deoarece lucrez la o carte, iar presa a început să îmi distribuie articolele fără să aibă drepturi de autor. M-am hotărât să redeschid pagina, însă rog presa să nu îmi mai preia articolele fără acordul meu.“

„Domnule Godină, haideţi totuşi, să vă salvaţi situaţia asta”

Am realizat atunci că acei oameni chiar mă credeau tare prost. Nici măcar nu trebuia să fiu inteligent ca să realizez că situaţia se răsturnase, iar acum şefii mei erau foarte presaţi ca pagina mea să reapară. Şi trebuia să reapară repede, pentru că articolele din presă în care erau terfeliţi, precum şi reclamaţiile la adresa Poliţiei Braşov nu se opreau. Chiar şi un om din guvern ieşise public şi declarase că este o mare greşeală ce au făcut cei din conducerea IPJ Braşov. Aşadar, erau acum tare speriaţi. Am simţit că mingea e în terenul meu şi nu ştiu dacă acum, la calm, aş reacţiona la fel, dar atunci, am simţit nevoia să mă răzbun.
— Cum să o redeschid? Nu şeful de inspectorat mi-a ordonat ieri să o închid?
— Ba da, dar acum am ieşit de la dumnealui din birou şi am discutat să îţi salvăm cumva situaţia.
— Dacă inspectorul şef mi-a spus să o închid, o voi deschide tot când îmi va spune dumnealui. Şi, oricum, nu o mai deschid pentru că nu mai vreau.
— Domnule Godină, haideţi totuşi, să vă salvaţi situaţia asta…
— Nu! Să vă salvaţi voi pielea şi scaunele. Nu vreau să mai vorbesc. Să trăiţi! Pagina va rămâne închisă.
Am închis, ştiind precis că voi fi sunat iar şi iar. Aşa s-a şi întâmplat.
— Alo, de ce mi-aţi închis? Haideţi să ne calmăm puţin.
— Vreau să mă sune inspectorul şef, cel care scrie cărţi adevărate, de doctorate.
— Bine, am să îi transmit să vă sune.
După aproximativ cinci minute, am fost sunat de scriitorul de renume mondial:
— Alo, Mariane, da, eu am zis să redeschizi pagina.
— Să trăiţi, dar nici nu aveam vreun dubiu că nu aţi fi zis dumneavoastră asta. Dar voiam să ştiu de unde schimbarea asta bruscă de opinie. Cum să deschid o pagină pe care scriu mizerii?
— Măi, Mariane, eu nu am timp nici să-mi văd capul, nu am stat ieri să analizez prea bine. Dar azi, m-am uitat şi eu mai bine şi chiar mi-a plăcut. Doar să ai mai multă grijă la limbaj. Acum, poţi să o redeschizi şi să revii cu mesajul ăla ce ţi-a fost transmis.
— Ăla în care să spun că am închis pagina pentru că aşa am vrut eu?
— Păi, da, trebuie să faci cumva ca să ieşi din situaţia asta jenantă şi să te salvezi.
Eram din nou uimit de acest om şi de atitudinea lui. După ce că nu avusese demnitatea să mă sune el personal din prima şi îl pusese pe un subaltern s-o facă, acum avea neruşinarea să îmi spună că eu sunt cel ce trebuie salvat.
— Am înţeles. Aşa o să fac. Doar că sunt acasă şi nu am internet, va dura ceva până voi face asta.
— Haide, că trimit acum pe cineva să vină cu un echipaj să te ia de acasă şi vii aici că avem internet.
Normal că aveam internet, dar îmi făcea plăcere să îi aud disperarea.
— Lăsaţi, că merg aici la un vecin. Haideţi, că mă grăbesc.
— Bine. Sună-mă, te rog, înainte să postezi, să vedem cum sună formularea.
— Am înţeles, vă sun imediat.

„Hai să vorbim ca între bărbaţi, nu acţiona la nervi”

Am compus mesajul pe care aveam să îl postez şi l-am sunat pe domnul chestor doctor.
— Să trăiţi! Gata. Am scris. Vă citesc, ca să auziţi cum sună?
— Da, citeşte.
— Am scris aşa: „Închiderea paginii de Facebook a fost strict alegerea mea, nu mi-a fost impus de nimeni să fac acest lucru, am închis-o deoarece presa îmi prelua articolele fără drepturi de autor.“ Cam aşa sună mesajul ce mi-a fost dictat azi prin telefon de către şeful IPJ Braşov, care vrea astfel ca eu să mint şi să îmi bat joc de acei oameni care m-au susţinut şi care au luptat pentru mine, doar pentru ca domnia-sa să îşi spele ruşinea care s-a abătut asupra lui pentru mentalitatea comunistă de care a dat dovadă.
— A… a… ah… a… ai scris asta?
— Exact aşa cum v-am citit. Acum o postez.
— Mariane, stai aşa! Hai să vorbim ca între bărbaţi, nu acţiona la nervi. Te cred că eşti supărat, dar nu face asta. Tu mă ştii pe mine, ştii că ţin la tine ca un tată.
— Dar să ştiţi că tata nu m-a întrebat niciodată dacă mă excit şi dacă mă masturbez când citesc mesaje de la femei. Tata îmi dădea câte 50 de lei pe săptămână când eram la şcoala de poliţie, pentru că nu avea mai mult. Îmi mai punea ceva pe card, când avea. Tata nu a scris nicio carte şi nici nu cred că a auzit de Freud, pentru că nu are doctorat şi nici chestor de poliţie nu e, dar nici nu m-a jignit vreodată aşa cum aţi făcut-o dumneavoastră ieri. Domnule chestor, nu vă e ruşine? Cu ce drept mi-aţi vorbit mie aşa, ce vă datorez eu dumneavoastră?
— Mariane, am atâtea pe cap, ieri eram şi eu supărat, avem o grămadă de probleme, dar ştii că eu am apărat întotdeauna instituţia asta şi am muncit ca să ajung unde sunt acum. Haide, să nu facem lucruri urâte şi să nu acţionăm la nervi.
— Ce mi-aţi dictat dumneavoastră acolo, nu am să scriu niciodată. Nu aş putea niciodată să mint în halul ăsta. Oamenii mi-au luat apărarea şi lor le datorez acum atitudinea dumneavoastră linguşitoare.
— Măi, Mariane…
— Dacă nu erau oamenii care să pună presiune pe voi, acum eram probabil în consiliul de disciplină. O să mă gândesc dacă redeschid pagina. Să trăiţi!
— Auzi, stai aşa să îţi spun şi eu una tare pe care am auzit-o la tamponări. A venit una acolo odată şi a zis că i-a intrat unul în fund. Ha, ha, ha! Penibil…”
Domnule chestor Ioan Aron, știți că tata a plâns când a citit capitolul ăsta ieri și a aflat pentru prima oară ce mi-ați făcut în ziua aia? Aveți demnitatea și onoarea să recunoașteți că a fost exact așa cum am scris eu aici? Aveți curajul să negați?
Câte exemplare din acea carte de doctorat, cu care vă lăudați, au fost vândute? Cine a cumpărat-o? Studenții pentru un punct în plus la notă? Nu pot afirma asta cu tărie, dar aș băga mâna în foc că e plagiată și tare mi-e că nu m-aș arde.
De ce stă echipajul ăla de poliție zilnic pe str. Griviței, când e atâta nevoie de polițiști în tot orașul? Locuiți cumva în zonă și vă place să vedeți mașina de poliție acolo? De ce trebuie să stea un polițist zilnic să vă aștepte când veniți la muncă și să vă salute cu mâna la caschetă? Știți că în timp ce polițistul ăla vă păzește, la Biroul Tamponări se stă la coadă cu orele, pentru că e un singur lucrător? Cum ați gândit sistematizarea intersecției Nicolae Titulescu-Dimineții? Sau de fapt, ați gândit-o vreun pic? De ce spuneați după ce mi-am redeschis pagina, de față cu alți colegi, că nu ați vrea să fiți în pielea mea când voi fi prins luând mită 100 de euro? Aveți de gând să-mi înscenați ceva?”.

În legătură cu cartea mea FLASH-URI DIN SENS OPUS, vă pot spune că a fost deja comandată de multe mii de „cefe late și scursuri”, așa cum i-ați numit. O puteți comanda și dumneavoastră de pe www.curteaveche.ro. O să vă mai regăsiți prin ea, dumneavoastră și alții care își bat joc de polițiști și de Poliția Română. Lectură plăcută!

  1. Ce masuri ati luat domnilor din MAI si IGPR fata de conducerea IPJ Brasov cand ,, lotul,, Tamairjan a fost condamnat definitiv?

    Reply
  2. Este inadmisibil ca Ioan Aron sa mai ramana seful IJP Brasov dupa dezvaluirile acestea. Era destul de clar ca Marian Godina a fost presat sa inchida si apoi sa redeschida pagina, insa la asemenea comportament din partea chestorului nu ar trebui sa ramana fara urmari. Sper sa aibe o soarta similara cu Tamarjan. Ar trebui schimbat urgent si noul sef al IJP Brasov sa-si prezinte public scuzele din partea institutiei fata de domnul Godina!

    Reply
    • Iti dai seama ca e o groapa cu lei acolo…nu? Trebuie niscavai probe, martori sa iesi la atac, contra sistemului. Poate are dreptate Godina, dar se moare azi cu dreptatea in mana cam pe oriunde in Romania. Am dreptate?

      Reply
  3. Faptul ca Godina e in militie denota prostia din institutie: prostia psihologilor care l-au scos apt de meserie, prostia conducerii care nu l-a dat afara de cand a inceput sa se creada caine de circ si prostia colegilor care nu ii lipesc guma in par si flegme pe sacou pentru ca le face meseria de usine!

    Reply
    • Gogu de la spatii verzi februarie 16, 2016, 7:27 pm

      Ia asculta bai Georgele ….ma-ta are ce va regrete ca a dat lumii un dobitoc. Daca nu asta denota ca trasaturile rale sunt genetice si atat. De ce sa fie Godina dat afara ? Cu ce a gresit ? Stii ce cred eu …? Cred ca esti un cacat cu epoleti auriti si doctorate plagiate ….fost tablagiu pe vremea lu ciuruitu’…. si faptul ca omul asta a scapat in spatiul public niste realitati din cloaca aia infecta care se numeste politia romana (da …am scris cu caractere mici) te umple de nervi . Pentru imbuibatii ca tine mai e o solutie : demisia coaie ….asta daca va tine barbatia .

      Reply
    • Iauzi ba Georgica sa-mi trag pu*a in caciula lui „ma-ta” !

      Reply
    • Manole, esti un mare militian. Te incadrezi de minune in militie. Ce ar fi sa vorbesti cu toti semenii tai din sistem si sa parasiti institutia asta cat mai repede posibil, asta pana nu te faci de „usine”… Nu de alta, dar e pacat de intelectul ala superior al tau de militian apt de meserie!!!

      Reply
    • Pe tine cine te-a pus sa scrii ? Mi-e mila de tine !

      Reply
    • Dacă porţi uniformă eşti un netrebnic cu mentalitate tipică de bolşevic, un sclav al sistemului, care ne face de ruşine!
      Dacă eşti civil nu eşti altceva decât o scursură a societăţii, un concludent exemplu de „Aşa NU” şi este o ruşine şi un păcat faptul că te-ai născut bărbat şi porţi numele de ROMÂN!

      Reply
    • Tu esti mai prost decat limba rusa !

      Reply
  4. Domnul Aron este reprezentatul tipic al ofițerului șmecher de poliție care cum necum a ajuns în vârful ierarhiei. L-au plasat o vreme și la București dar a coborât acolo unde îi este totuși locul. Un om fără veleități dar cu caracter duplicitar, chiar multiplu. Un dinozaur!

    Reply
  5. Godina e doar un papagal trist si frustrat, un adolescent care inca se lupta cu acneea si cu refuzurile fetelor. Am 2 prietene care au fost intai iertate de amenda apoi hartuite insistent de bubosul asta… sau daca e pamfletar are voie?

    Reply
  6. „George Manole”, tu ori esti nevasta sau ceva ruda a prostului Aron , ori esti un idiot lingator de cururi ale sefilor…(indiferent daca activezi in MI ori nu). Ce ai inteles tu ma hahalera din ceea ce face acest Godina ?!?… Cine ti-a dat mah boule tie calculator sa comentezi aici , daca insasi ma-ta ti-a zis inca de cand erai copil , ca nu te duce capul ?!? Mars in pizda ma-tii de prostanac frustat si de rama nereusita in viata !!!

    Reply
  7. Mai mishule, stau si ma mir cati cretini exista si sunt dornici sa se uite la un papagal de intersectie ca acest Marian Soba, pardon, godina! Ate asigur ca aroganta si vedetismele ii sunt caracteristice, e doar un frustrat trist care cauta sa fie bagat in seama!

    Reply
    • Pare-se că tristu’ ăsta frustrat vă cam dă UE. O cam sugeți la rece, voi, lipitori ordinare care nu sunteți în stare să apărați populația. Iar cănd vine un băiat d’ăsta de are cojonesurile mai mari decât capul tău gol, dragă „Mishu O Suge La Rece”, nu știi, să te piși pe tine, să te caci pe Aron?

      Reply
    • Sincer ti-as trage o pu*a in cap sa-ti mai zgaltai putin creieru ala de maimuta fustrata pusa de pisatu de Aron sa scrie aici !

      Reply
  8. Nu pot sa cred ce a fost in stare sa debiteze un om batran ca Aron, din pacata inca in functie (mai vedem pana diseara, ca a venit corpul de control de la IGP). La ce s-a gandit el: la masturbare!!! Vorbea din experienta oare? Sa inteleg ca la ce cartoi a scris el, plodu’ asta de Marian era minciuna, al batran stia el ce zice acolo, avea experienta…Apara-ne Doamne de asemenea specimen!

    Reply
  9. Eu il cred pe Marian Godina.
    Tot ce povesteste el denota talent la scris, bun simt, spirit de observatie, capacitatea de a descoperi esenta lucrului intamplat.
    Povestirea cu betivul Petrica a fost senzationala.
    Criticii lui acuza limbajul. Eu il laud pentru ca nu a cosmetizat limbajul pentru ca exact asa se intampla in viata, exact acest limbaj este folosit …
    Cand l-am citit am avut senzatia ca sunt de fata cand se intampla. Parca citeam din Hugo sau Balzac.
    Detasarea cu care relata intamplarile, vorbele bune despre colega lui, despre cei care l-au cam chinuit pe la scoala de politisti, il fac un om aparte, deosebit, de inalta calitate. Seful lui, ca si tuterii care-l pupa-n cur in fata si-l injura precum Pristanda pe Tipatescu.
    Se vorbeste la Tv ca Marian Godina este cercetat pentru ca nu s-ar fi prezentat soferului sefei de la crucea rosie. Io-te ca si tuta asta e amestecata in mizeria mafiei prostilor din politie.
    E cercetat disciplinar pentru ce ?
    Pentru ce i se inventeaza ?
    Sper ca procuratura sa se autosesizeze si sa-i puna la punct pe toti nenorocitii care se imbulzesc sa-l chinuie pe simpaticul politist.
    Daca ne gandim bine, ce i se intampla lui Godina, e normal pentru militienii care bantuie prin politie, pentru tampenia absolut normala si fireasca care caracterizeaza militienii. Marian Godina reusise sa creeze o imagine frumoasa politiei si acum o strica …. ghici cine ? Tocmai politia.
    Ca la romani.
    Sper ca idioata de sefa de la cruce rosie sa fie demisa !
    Si cercetata pentru abuz !
    Sper ca Godina sa revina asupra demisiei si sa lupte cu javrele din politie.
    Si sa fie sprijinit de oameni, macar cum fac eu acum.
    Fii tare !
    Succes !
    Nu te lasa !

    Reply
  10. Pacat, stiam ca Aron e baiat destept, dar a cam dat cu oistea in gard.

    Reply
  11. Sunt curioasa ce carti a plagiat,… pardon, a scris Dl. DOCTOR ARON.

    Reply
  12. Bravo domnule Marian! Sunteti unul dintre foarte putinii care au sange in instalatie sa dea de pamant cu comunistii inca ramasi in functii! Daca tinerii politisti ar face la fel s ar produce schimbarea in bine mult dorita de tot poporul asta batjocorit in ultimul hal de aceste scursuri comuniste! Nu va mai complaceti in mediul corupt in care vor sa va introdica ca sa poata apoi sa faca ce vor cu voi!

    Reply
    • Schimbarea mult dorita de poporul asta batjocorit in ultimul hal n-o sa se faca atata vreme cat cei „de sus” sunt alesi si re-alesi de… popor. Prostimea ar face bine sa ia aminte la versurile imnului national si sa se trezeasca odata! Daca doarme in bocanci, o sa ajunga sa-si planga de mila. „Pestele de la cap se impute” si daca adunatura de cretini care sunt acum in parlament vor fi alesi din nou, o sa fie vai si amar!

      Reply
  13. Chestiunea cu echipajul ăla de poliție care sta zilnic pe str. Griviței este cat se poate de adevarata. Acelasi lucru facea domnul „doctor” chestor si cand era seful IPJ Covasna si facea naveta de la Brasov la Sfantu Gheorghe cu bolidul personal alimentat cu combustibil din banii politiei, punea un echipaj de politie, sa stea in fiecare dimineata, in intersectia de la Chichis, pentru a-l saluta si a-i satisface egoul. Mai avea un pic si isi punea coloana oficiala dupa modelul colegului sau de breasla, „doctor” Gabriel Oprea.

    Reply
  14. Il sustin cauza lui Marian Godina. Acest om, pe langa faptul ca isi indeplineste corect atributiile de serviciu (nu exista dubii in acest sens ) deci reprezinta Politia Romana in strada (nu ca si purtatorii de uniforme cu grade si functii mari, salarii si mai mari si pe deasupra fara a avea contact cu realitatea) a trebuit sa fie umilit de catre conducerea IPJ Bv. Pentru ce? Pentru ca se poate! Abuzurile se tin lant la nivelul acesta si nu numai in Brasov ci la toate inspectoratele judetene de politie. Acesti inspectori sefi se cred proprietari de sclavi iar cei ca Godina, ca mine ( politist in Covasna) si multi alti politisti care isi executa atributiile de serviciu corect, au de multe ori de suferit, sunt pusi in situatii umilitoare si jigniti. Daca „deschid gura” sunt tinta controalelor in urma carora, indiferent de „acuratetea” cu care ti-ai facut meseria, se gasesc „abateri disciplinare ori de alta natura”. Nu- l cunosc personal pe dl. Godina insa in locul lui puteam sa fiu eu (mai am timp :)) ) sau ori ce alt politist. Aceste probleme se regasesc si la alte institutii ale statului dar la politie sunt la ele acasa.

    Reply
    • Garantez ca si in alte institutii este la fel ,fiecare institutie are cate un „doctorant „. Citind pe nerasuflate relatarile d.nului Godina Marian parca am retrait inca odata anumite momente din viata mea ” Cat valoreaza diploma d.voastra in civilie ,domnisoara ?”Este intrebarea adresata de un superior si care n-o s-o uit niciodata .

      Reply
  15. Politistul Godina este un exemplu de corectitudine si demnitate pentru politisti si alti functionari publici. Seful inspectoratului se crede un geniu cu puteri depline asupra subordonatilor pe care ii intimideaza. Asa este in mai toate institutiile publice. Acestia il copiaza pe matelotul Basescu care i-a numit pe functii dupa criterii politice si gradul de obedienta. Trebuie curatat politia si alte structuri de acesti PD-isti care conduc despotic institutiile si isi batjocoresc subordonatii sau impart mita cu ei. Cei zece ni de basism au alterat sitemul institutiilor de stat care sunt conduse de personaje incompetente , ajunse in functti prin spagi sau capatuiala. Se impune o analiza serioasa mai ales a institutiilor cu atributii de siguranta nationala unde deasemenea sunt pusi sa conduca lugi bansiste fara onoare si coloaa vertebrala. A izbucnit un scandal la Arges, dar este la fel si in Bucuresti si in mai toate municipiile.

    Reply
  16. Domnilor, analizez cele prezentate aici si vad o polemica intre 2 categorii sociale… vedem cativa tineri dornici de schimbare, desi nu stiu ce presupune sistemul! Pe de alta parte vedem ca niste indivizi, postaci sau nu, iau apararea Politiei, dar ei sunt ejectati de cealalta parte, care se considera democratica… Oare nu ar fi mai frumos sa ne spunem cu totii parerea si sa ii lasam pe cei abilitati sa traga concluzii? Oare nu ar trebui sa asteptam concluziile unei anchete?? Cine e in masura sa stabileasca adevarul?? Domnule Godina, puteti proba acuzatiile aduse la adresa domnului Aron? Mai mult decat atat, va rog sa ne precizati daca ati luat legatura cu dl. Aron saptamana aceasta!!

    Reply
    • Gigele, Gigele… Ai o logica de… sculer 🙂 Ba nu, de matriter. Pacat ca s-au inchis sculariile si ai ramas doar cu logica. Ia zi, chiar crezi ca un simplu agent s-ar lua din senin de ditamai generalul si de inca vreo cativa colonei fara nici un motiv? E baiat istet si stie si el de buna seama ca nu-i bine sa „fluieri” impotriva vantului ca te stropesti pe bombeuri.

      Chiar crezi ca dupa ce marii mahari de la circulatie au sarit din schema, Marian Godina si-a zis „acu-i cazul sa ma iau si eu de cine a mai ramas la conducerea politiei, sa ies in evidenta si sa fiu promovat?”

      Reply
  17. As vrea sa ne spună Tovarășul Aron,cel intelectual,el se masturba când mergea la striptease la Parcul Somes cu Comisarul Luca și se îmbătau ca porci și apoi cereau ca echipajele de politie sa patruleze cu girofarurile aprinse ca sa-I sa poate sa se ascunda?Sau în timp ce lingeau la fete se inspira pentru cartea lui de doctorat?Un milițian pupincurist care joaca la cartea cea mai importanta,iar faptul ca pe Grivitei sta tot timpul un polițist este obicei moștenit de la Tovarășul Bucur ca la cite combinații au cu mafia le este frica sa doarmă nepaziti.Scursurile societății,

    Reply
  18. Ma bucur ca nu sunt ruda cu „distinsul doctor” Aron. Daca era taica-meu as fi murit de rusine. Sper ca n-are urmasi sau,daca are, sa ii dea la internat sa se mai salveze ceva din ei.

    Reply
  19. Gogule, daca scrii aici, scrii degeaba. Se pare ca stii mai multe din interior! Denunt la DNA, prietene! Altfel ramaneti cu Aron iar pe Godina o sa-l mute la Vaslui! Tipi pentru Militia Romana!! Cele bune.

    Reply
  20. Mai oameni buni voi nu vedeți ca Marian godina de care aveam o părere foarte buna până de curând a devenit un fel de bianca drăgușanu și restul vedetelor de trompetă care trăiesc din scandal ca noi ca prosti punem botul la aburelii ,chiar am ajuns o țară cu un comportament de turmă? Să credem aproape tot ce auzim ? Nu am nimic cu godina chiar l-am apreciat foarte mult știam ca din ce scrie el nu este adevărat totul dar era amuzant dar acum sunt de părere ca întrece masura prin scandalul public declanșat probabil doar să își vândă cartea pe care eu personal aș fi cumparato dar așa parcă m.am scârbit de alt Lazarus sau mircea badea care profita de prostia din noi care vedem doar ce vor alți să credem și ce ne băga în cap anumite persoane publice sau care au câștigat reputația pe facebook cu povesti pescărești sau polițiste căzu de fata

    Reply
  21. Felicitari tinere inca10 ca dumneata si politia va fi pe drumul cel bun jos cu mafia

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.

De top în Brașov