În Șchei, duminică se joacă Hora de la Șargu

În Șchei, duminică se joacă Hora de la Șargu

juni Hora de la ȘarguO tradiție a Junilor, la care brașovenii nu vor fi doar spectatori. Dansurile pe care tinerii care vor să participe la joc trebuie să le cunoască sunt: hora junilor, brâul, breaza, ardeleana, sârba și brașoveanca Junii și tinerii din Cacova („Șcheii Brașovului”), prezintă duminică tradiționalul Joc strămoșesc de la Șargu (str. General Moșoiu nr. 27 – la Crucea de la Șargu).

Este prima activitate din an a junilor din Șchei, unde sunt prezente și junițele, care vor purta superbele costume tradiționale.

Astfel, la ora 10.00 are loc Hora Junilor în  Piaţa Unirii, la 11.00 – Hora Junilor la Şargu, la 14.00 – Aducerea fetelor la Şargu, 14.30 -16. 30  Prezentarea jocurilor tradiţionale (sârba, breaza, ardeleana, brâul, braşoveanca). 19.00 Încheierea evenimentului.

Conform programului afişat Tinerii din Cacova vor coborâ la orele 10.00 in Prund, în frunte cu serjile şi cu o formaţie, anume tocmită pentru aceasta zi. In faţa Bisericii Sfantul Nicolae tinerii se vor  prinde în hora şi după ce vor juca hora junilor in Prund, vor urca la Sargu( la Crucea de la numarul 46, de pe strada General Traian Mosoiu), unde vor cânta Troparul Invierii, vor relua ritualul horei şi al aruncării buzduganului, apoi vor pleca dupa fete (băiate).

Aducerea fetelor la joc va avea loc la orele 14.00 pe platoul din faţa Crucii de la Sargu,  perechile de tineri vor intra prin cele doua porţi amenajate de organizatori, apoi după ce fiecare pereche va încojura bradul în aplauzele mulţimii, toţi tinerii se vor prinde intr-o hora a junilor, joc cu care începe orice petrecere sau eveniment tradiţional din Schei.

In continuarea horei, tinerii şi băiatele vor prezenta jocurile tradiţionale pe care toţi braşovenii şi şcheienii trebuie să le cunoască: braul, breaza, ardeleana, sarba şi braşoveanca.

Jocul strămoşesc organizat de Tinerii din Cacova şi este unul dintre rarele momente, cand braşovenii pot vedea vechiul port al Junilor Roşiori din Cacova, cu vechea căciula cu toc, care imită căciula purtată Mihai Viteazul. Costumele pitoreşti ale tinerilor şi ale fetelor din Cacova, îi conferă jocului de la Şargu autenticitate şi un farmec deosebit. Autenticitatea se datorează şi faptului că, jocul este organizat de către membrii comunităţii, de tineri sau juni, grupaţi pe zone, în funcţie de domiciliu.

In alte zone ale Transilvaniei jocurile sunt practicate de ansambluri profesioniste, dar în Schei jocul strămoşesc este organizat de către  juni si tinerii din comunitate şi astfel şi-a păstrat însemnătatea socială şi funcţia de protocol social, aceasta fiind, dealtfel, principala motivaţie a organizării. Prin urmare jocul strămoşesc a devenit principalul mijloc prin care tinerii îşi fac intrarea în viaţa socială a comunităţii, precizează Alexandru Stănescu, secretar al Uniunii Junilor din Scheii Brasovului si Brasovul Vechi.

Descrierea  evenimentului

Originile jocului strămoşesc din Şcheii Braşovului se pierd în negura timpurilor, dar merită însă să fie menţionat faptul că locuitorii din suburbia Braşovului au păstrat cu tenacitate tradiţia jocului în condiţiile în care, cel puţin în ultimele trei sute de ani, cadrul în care au vieţuit a fost unul cu desăvârşire urban, caracterizat prin viaţă social-economică urbană în care predominau ocupaţiile specifice mediului orăşenesc (meşteşuguri, comerţ, servicii).

. Jocul strămoşesc rămâne un mijloc de cunoaştere reciprocă şi totodată o vatră în care se forjează prieteniile în vederea căsătoriei. Acest aspect al jocului există şi în zilele, dar a dobândit o însemnătate secundară din cauza faptului că accentul este pus pe ideea de integrare în colectivitate şi de păstrare a tradiţiilor. Din această perspectivă devine evident faptul că participarea la un astfel de eveniment public presupune cunoaşterea în amănunt către tineri a tuturor momentelor, a întregului repertoriu de jocuri şi păstrarea etichetei.

Jocul strămoşesc al tinerilor din Cacova reprezintă o sărbătoare a comunităţii românilor din Cacova (Şchei) în care sunt implicate familiile tinerilor din zonă şi membrii comunităţii.

Numit de cacoveni “Jocul strămoşesc al tinerilor din Cacova” sau “Jocul de la Şargu” acest eveniment tradiţonal este atestat incă din prima jumătate a secolului al XIX-lea după cum aflăm din relatarea făcută de mama etnografului Gh.I.Pitiş, un izvor pretios in care, mama etnografului povesteşte despre cum era jocul în perioada când ieşise dânsa la joc, adică în prima jumătate a secolului jurul anului 1830:  „[…] or de 24 de ani eram când m-am măritat, căci pe atunci, spune dânsa mai departe, pe atunci nu se mărita (sic!) fetele aşa de tinere ca acum, de aceea vedeai pe la horă, când se făcea, tot fete în putere, înalte şi voinice[…] Şi se făcea şi atunci ca şi acum joc la noi pe Tocile în„Pajiştea a Mare”, pe Cacova se făcea lângă Şargu” şi pe Coastă la Crucea Muşicoiului” şi la joc venia fete şi neveste şi feciori şi oameni însuraţi de juca şi multă lume se uita.”

Din această relatare reiese faptul că „jocul de la Şargu” exista cel puţin pe la 1830, prin urmare putem considera acest izvor ca fiind prima atestare scrisă a „jocului din Cacova”.

Aceeaşi relatare a mamei lui Pitiş ne furnizează şi alte informaţii importante despre tinerii şi fetele care puteau participa la joc, mai ales în ceea ce priveşte caracterul strict zonal al admiterii fetelor la joc:

„[…] La orice joc se făcea, fete venia, după obicei, numai din partea şi din apropierea locului, iară oameni şi neveste şi mai ales feciori venia de prin toate părţile […] până şi de prin Braşovechiu şi de prin Curmătură însă de tot rar şi mai mult de se uita”.

Prin faptul că jocul este atestat încă înaintea constituirii grupului Junilor Naţionali Albi şi implicit înaintea apariţiei Junilor Roşiori, jocul strămoşesc de la Şargu par a fi fost încă de la începuturi, ceea a rămas până in zilele noastre  un eveniment al comunităţii cacovenilor.

La jocul de la Şargu poate participa oricare tânăr din zonă, chiar şi cel care nu participa la activitătile junilor tineri, condiţia principală este ca tânărul să fie din zona Scheilor şi să nu fie căsătorit.

Pregătirea jocului începe cu câteva săptămâni înainte, când se constituie un comitet de organizare alcătuit din tineri si oameni din Cacova, unii sunt şi membri ai Societăţii Junilor Roşiori.

Organizatorii jocului se ocupă de toate detaliile organizării, inclusiv de pavoazarea, confecţionarea cocardelor şi angajarea muzicanţilor. Cu câteva zile înainte de data jocului, fetele şi tinerii fac repetiţii la casa vătafului şi stabilesc ordinea perechilor, băietele confecţionează ghirlande din hârtie colorată pentru pavoazarea locului unde va avea loc jocul. Ornarea locului pentru joc este sarcina tinerilor, care cu o zi înainte de eveniment aduc din pădure un brad de cinci-şapte metri înălţime, pe care-l înfig într-o groapă săpată în pământ. Bradul este decorat cu ghirlandele de hârtie colorată realizate de către fetele care participă la joc, cu un steag tricolor şi un buchet de flori.

În dimineaţa zilei jocului strămoşesc tinerii se adună la casa vătafului, îmbrăcaţi în haine româneşti ca ale Junilor Roşiori: cioareci, cămaşă lungă până la genunchi, brodată cu motive tradiţionale româneşti şi împodobită cu “fluturi”sau paiete, şerpar sau chimir cu motive naţionale şi cu tricolor, cu căciuli negre de astrahan ca ale curcanilor, pe care înainte le purtau în trecut atât albiorii, cât şi roşiorii.

Grupul tinerilor din Cacova pleacă din faţa casei vătafului, încolonat în frunte cu vătaful, cu şerjile şi muzicanţii în piaţa Prundului. Odată ajunşi acolo tinerii joacă hora şi aruncă buzduganul pe rând. După îndeplinirea acestui vechi ritual, tinerii şi taraful se întorc în Cacova de sus, ajungând în locul numit „la Şargu “ sau „ la Micloş”, acolo se joacă hora junilor din nou şi se aruncă din nou buzduganul începând cu vătaful şi terminând cu sutaşul.

În trecut se ştie că se urca până la Pietriş, la Crucea lui Furnică, unde avea loc prima parte a jocului reprezentată de hora junilor, care odată terminată, era urmată de plecarea tinerilor împreună cu muzicanţii spre Şargu. Acum odată ce se termină hora de la Şargu, tinerii pleacă la casele în care îi aşteaptă fetele gătite în haine româneşti.

Se ştie că înainte junii jucau hora neîntrerupt, şi că se desprindeau din horă pe rând, începând cu sutaşul, care pleca primul după perechea sa, apoi se întorcea şi pleca un altul, iar tinerii continuau hora.

Fetele care ies la joc îi aşteaptă acasă pe tineri, îmbrăcate după tradiţia din Şchei, cu sumnă (fustă lungă şi largă), ciupag (cămăşă scurtă de borangic), la brâu sunt încinse cu cingători vechi, decorate cu paftale şi nafte din argint sau aramă aurită, o altă podoabă este reprezentată de un aranjament floral compus din acelaşi flori, pe care le prind cu bongoşe în păr, dar şi pe cămaşa tânărului cu care ies la joc.

Odată venit şi ultimul tânăr, de obicei vătaful, acesta opreşte hora şi încep alte jocuri tradiţionale care se joacă şi încă în Şchei, cum ar fi de exemplu sârba, ardeleana, breaza, brîul, braşoveanca etc.

În zilele noastre lucrurile s-au schimbat oarecum în această primă parte a jocului strămoşesc, în sensul că tinerii pleacă toţi deodată după fete, dar se întorc pe rând, fiecare pereche fiind primită la locul pentru joc cu marşul de întâmpinare şi cu ropote de aplauze de către mulţimea adunată la eveniment. Fiecare pereche sosită la la joc, intră pe poarta decorată cu ramuri verzi, apoi înconjoară bradul de trei ori pentru ca toată mulţimea să poată vedea costumele tradiţionale purtate de fete şi de tineri.

Jocul durează până spre orele 16, când după o horă a junilor perechile se încolonează şi pleacă în aplauzele mulţimii spre casele fetelor. Acolo tinerii şi fetele îşi schimbă tradiţionalele hainele româneşti cu haine moderne de bal sau banchet, pregătindu-se astfel pentru ultima parte a jocului, petrecerea sau balul.

Pe la orele 17 ale serii perechile revin pe rând pe platoul de la Şargu, fiind primite cu acelaşi ceremonial de către lăutari si de mulţimea vecinilor şi a locuitorilor din zonă. Ca la prima lor venire tinerii şi fetele ocolesc bradul de trei ori şi se aşează în rând.  Jocul continuă până pe înserat ca o petrecere. Această parte a jocului este mai puţin formală, fapt dovedit şi de intrarea unor dintre spectatori alături de tineri, la unele jocuri ca horele, brâul şi sârbele.

Petrecerea continuă adesea până seara târziu, când muzicanţii se retrag spre casele lor.

Leave a Reply

Your email address will not be published.