60.000 de copii, „prizonierii“ statului român

60.000 de copii, „prizonierii“ statului român
Azota Popescu

Azota Popescu

Mii de familii renunţă anual la dorinţa de a adopta un copil după ce sunt tratate cu ignoranţă de sistemul românesc. Aproape 60.000 de micuţi sunt în continuare instituţionalizaţi în condiţiile în care autorităţile au în plan ca în următorii ani să rezolve definitiv această situaţie. Deşi primesc atestat de familie aptă de adopție, multe dintre acestea nu ajung niciodată la momentul în care vor putea testa compatibilitatea cu un copil, iar legile care vor să înlesnească sistemul sunt respinse pe bandă rulantă.

Actuala legislaţie prevede că, până ca un copil să fie declarat adoptabil, este nevoie de identificarea şi ulterior de acordul rudelor de până la gradul al IV-lea. Un simplu refuz înseamnă câteva luni pierdute nu doar din viaţa copilului, ci şi a familiei care vrea să salveze o viaţă. Azota Popescu, o fostă profesoară din Braşov, acum o vehementă activistă în ceea ce priveşte schimbarea sistemului, ne dă un exemplu concret.

„O doamnă româncă, stabilită în Italia de peste 20 de ani, şi-a dorit enorm să înfieze un copil român. Legea prevede că în cazul persoanelor cu dublă cetăţenie este nevoie ca acea persoană să rămână un an în ţară, apoi să depună cerere de evaluare. Zis şi făcut. A stat un an, a obţinut până la urmă un atestat, care, atenţie, este valabil un an. În tot acest timp, cei de la Oficiul Român pentru Adopţii trebuiau să vină cu variante pentru a găsi compatibilitate. În acea perioadă, în 2012, erau 600 de copii declaraţi adoptabili. Timp de un an, nu a primit nicio veste. Nu i s-a prezentat niciun caz, iar ulterior a expirat atestatul. Iar Elena noastră, pentru că aşa o cheamă, s-a întors în Italia. Un copil putea să aibă parte de un viitor, aşa rămâne singur în faţa unui destin”, explică Azota Popescu, președinta Asociației Catharsis.

Cifrele sunt dramatice în momentul de faţă. În 2013, spre exemplu, doar 743 de copii au reuşit să ajungă în sânul unei familii, asta în condiţiile în care s-au oferit 1.630 de atestate de persoană/familie aptă să adopte. Asta în condiţiile în care anual aproximativ 1.000 de copii sunt abandonaţi de părinţii lor naturali. Greutatea cu care se desfăşoară întreg sistemul îi descurajează pe majoritatea. Anual, atestatul trebuie refăcut.

„E nevoie de o nouă evaluare şi din nou aceeaşi ineficienţă bolnăvicioasă. O birocraţie care te face să renunţi într-un final. De fapt, aici e problema”, a mai precizat Azota Popescu.

50.000 de euro, cheltuielile cu un copil abandonat

Îmbunătăţirea sistemului de adopţii nu ar însemna doar salvarea unui viitor, ci şi o economie în bugetul statului. Costurile cu un copil instuţionalizat sunt de aproximativ 32 de lei pe zi, adică 960 de lei lunar, ceea ce înseamnă un cost de aproximativ 11.520 de lei pe an.

Dacă am lua cazul unui copil abandonat după primele zile de la naştere, costurile totale ale statului ajung la 207.360 de lei în cei 18 ani petrecuţi într-un centru de plasament. În schimb, în cazul adopţiei unui copil, statul ar cheltui aproximativ 20.000 de lei, ceea ce reprezintă indemnizaţia oferită timp de un an părintelui adoptator.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Anunţuri mică publicitate