Istoria Pieței Unirii din Șcheii Brașovului

Istoria Pieței Unirii din Șcheii Brașovului

Având în față imaginea de azi a Pieții Unirii și răscolind puțin documentele acoperite de colbul ignoranței și al necunoașterii, încercăm să prezentăm, pe scurt, imaginea de altădată a acestei așezări străvechi, care până la 1944 se numea Piața Prundului și apoi Piața Unirii.
Piața Prundului își trage numele de la prundișul adus de apele care cugeau de la Pietrile lui Solomon și formau prundiș în această piață, sediul central al fostului sat Șchei, unde, pe vremea când apele care coborau de la Pietrele lui Solomon nu erau acoperite și adunau mereu alu­viuni și mai ales prundișul pietros care i-a fixat toponimul „Prund”.
Documentele veacului al XV-lea confirmă că locuitori ai pieții între anii 1488-1519 Fu­ga­rasch (Făgărășan?), pe dascălul Stoian, Dalboi, Bratha (Bratu) negustorii Costea Furcă, Ioan, Cătană, Oancea. La 1535 Costea Furcă și Bian. În 1581-1582 Șoan, Stan Călcătare, Stan Popa (preot). În 1555-1558 popa Dobre, popa Bratu, negustorii Vlad Șetrarul, Petre Pitiș, Găină, Pană Furcă, Vâlcul, Stan Stinghe ș.a. La 1562 e con­sem­na­tă aici și casa preotului (Des popen Haus), Bratul Popa, Stan Stinghe.
În veacul al XVII-lea locuiau „la Prund”: Popa Staicu (1697), Maruloaie Dârstarul, Dimitrie Peligrad, Stan Șetrarul, Stanca Munteanului, Făinăbună, Petru Pitiș, Toica Linte, Mihail, fiul preotului (Mihaille, Pfaffen Sohn). Maruloaie Darstarul, Dimitro Peligrad, Ștefan Duca, Maula Comșoaie, Barbu Du­mi­trașcu, văduva lui Velican – cunoscute personalități ale timpului.
La 1674 în actele oficiale numele pieții este în limba română „La Prund”. La „moara de ulei” aflăm pe Radu Carnegrasă, Radu Tempea, Savu Măcelar, Stoica Sibian, Pricu, Labeș.
În secolul al XVIII-lea aflăm pe Preoteasa Paraschiva, Văsai Grid, Ion Grid, Costantin Pos­tăvarul. În „străduța de la vale” găsim pe Dobrița Dușoiu, iar „în strada de după biserică” (Die nebstgass hinter der Kirchen) pe Dragomir, Goia, Pregul (la 1527), Gândac, Surdilă, Crăciun, Burilă (la 1590), Gheorghe Vătaf, Papistașul, Petru Popa, protopopul Costantin, Garlan, Bărbuță, Popa Stoica (1701 „la români” – Bay den Wallachen), Coliban, Turcul, Taurul (în 1611). În strada din jos de biserică (Die neder Gase bey der Kirchen) Marușca și Stanca, Barbul Turcul și Ion Raiosul (1511). În străduța Prundului, la 1715 locuia popa Staicu, preoteasa Tempe, Ilie Tempe, Petre Herț. Lângă și din sus de biserica românească, în 1689, numeroasele prăvălii, concurate de is­torica moară din Prund con­fir­mă o densitate mare a populației în această zonă.
Martori, până nu de mult încă în viață, aminteau de prăvălia de textile „a lui Roland”, apoi cele două măcelării ale epitropului Sterie Stinghe. Cea mai veche clădire din piață este Casa Barac (Piața Unirii nr. 3), ridicată în stilul tradițional al Şcheiului, cu evidente elemente de stil brân­co­venesc, prezentă în stampele vechi alături de celebra moară. Aici a locuit o vreme si protopopul dr. Vasile Saftu. Deasupra intrării de la pivniţă, pe grinda de sus, sunt gravate iniţialele lui „H(agi) M(ihai) V(ilara), 1763” (probabil anul unei renovări), ceea ce confirmă apartenenţa ei acestui cunoscut negustor din veacul al XVIII-lea.
Casa păstrează numele cunoscutului poet iluminist al Ardealului, Ioan Barac (1776-1848), editorul primului periodic bra­șo­vean („Foaia Duminicii” – 1837), traducătorul lui Shake­speare, al „Halimei” și din 1803 „dascăl mai mare, care știința filo­soficească deplin au să­vâr­și­t-o” la școala din Şchei. După moartea sa, aici a locuit fiul său, protopopul Iosif Barac, apoi protopopul Vasile Saftu, iar după 1844 devine circă sanitară, pentru ca din 1967 să devină sediu al bibliotecii și arhivei istorice din Șcheii Brașovului.
În piață, pe locul unde acum se află un chioșc, până nu de­mult o tonetă de înghețată și de ziare, pe vremuri se afla o moară de ulei, care în 1859 a ars și când proprietarul a vrut să o refacă, biserica s-a opus pe motiv că apa morii produce mari mizerii și chiar gheață, împiedicând pe creștini să vină la biserică.
Pentru a-și realiza scopul, biserica cumpără moara în anul 1886, demolând la l897 coșul și apoi toată moara, încât pe la 1910 se mai vedeau doar bucăți de fier din resturile morii.
În mijlocul pieții la 1813 s-a făcut o măcelărie a „veciniilor”, cunoscută sub numele de „La Roată”, dar la 1925, pentru a se lărgi piața, aceasta a fost des­fiin­țată.
Lângă ea se afla troița căpitanului Ilie Birt din anul 1738. A fost reparată în 1780, iar în 1935 a fost „restaurată” pictura, greșindu-se inscripțiile, întru­cât restauratorul nu cu­noș­tea alfabetul chirilic. Aici se fă­cea pe vremuri slujba Învierii și sfințirea Apei Mari la Bobotează și prin anii 1910 se făcea aici și paradă militară. Astăzi se face doar slujba Învierii, iar parada militară se face de ziua Armatei.
În anul 1939 s-a ridicat aici de către Reuniunea femeilor române statuia soldatului român, în memoria eroilor din Primul Război Mondial. Se mai păs­trea­ză încă inscripția refăcută recent, căci cea originală a fost devastată cu câțiva ani în urmă, având următorul text: „Re­cu­noș­tință dezrobitorilor de neam. Ridicată de Reuniunea Femeilor Române din Brașov – Șchei, cu ajutorul Primăriei orașului. 1939”.
Piața s-a mărit substanțial după ce Valea Tocilelor (care aducea apa de la Pietrele lui Solomon) a fost acoperită, des­fiin­țându-se și podul de peste ea, înlesnind astfel târgoveților să-și expună produsele lor (mai ales stuparii). Pentru a se evita aglo­me­rația și producerea de mi­zerie, dar și pentru a nu deranja serviciul religios, s-au stabilit ca zile de târg miercurea și sâmbăta, pentru ca din 1960 să se sta­bi­lească piața doar pe tăpșanul dintre străzile Băilor și Fântâna Roșie. De curând s-a creat un adevărat compromis în­chi­zân­du-se un spațiu, zis „piață”, pe strada Băilor.
Venind de pe strada Băilor și intrând în Piața Prundului, pe dreapta există un șir de case cochete. Odată era aici casa epitropului Sterie Stinghe, tatăl cunoscutului istoric dr. Sterie Stinghe, devenită o măcelărie a fraților Ardeleanu. Din curtea lui Stinghe intrai în cârciuma lui, unde trecătorii veneau la un „rachiu de Vașarei” (Târgu Se­cuiesc) sau la un vinișor. La subsol erau alte camere, unde se întâlneau la un pahar de vin sau bere „inteligența”, adică pro­fesori și fucționari. În locul casei lui Stinghe, la nr. 17 s-a adaptat un magazin de carne, ca și la nr. 18 (azi aprozar și alimentară). Urma prăvălia de textile a lui Boland (Krothmar), devenită magazin universal (alimentară) și la etaj Magazin de textile – tricotaje, astăzi restaurantul „Casa Românească”. În 1935, negustorul Arsenie Badea a ridicat aici în locul unei cârciumi „infecte” („La trei păduchi”), o casă mare cu câr­ciu­mă și sală mare pentru nunți și botezuri, transformată apoi în alimentara „Unirea” și azi restaurantul amintit.
Lânga ea era brutăria Jellinek, în casă cu etaj (lipită de alimentară), cumpărată de tinichigiul Rocker, unde locuia și pro­fe­so­rul de latină, Nicolae Pilțea, de la liceu. În 1959, pentru a se ușura circulația autobuzelor, o parte din casa lui Rocker și gră­di­na din spatele ei, aparținând avocatului Constantin Moga au fost desființate. Construindu-se după 1970 cladirea nouă a alimentarei Unirea, casa veche a fost demolată complet, spațiul fiind afectat aceluiași restaurant.
Peste drum, la nr. 12 era restaurantul cu popicărie „Finta”, devenit „Moșoiu”, după numele poprietarului, doctorul bră­nean de bun renume Moșoiu (mort în Germania cu câțiva ani în urmă). De curând pe locul restaurantului (demolat) s-a instaurat o carmangerie, reclădindu-se o bună parte din spațiu. Mai sus (la nr. 11) este casa fostului director al școlilor primare de băieți Ștefan Popovici, iar în casa din colț locuia maistrul tâmplar Iancu Coliban. Peste drum, în casa care dă în Piața Prundului este casa fostului epitrop Dumitru Lupan, tatăl pro­fe­so­rului șagunist cu același nume, care a realizat muzeul de științele naturii de la Șaguna. Lângă el, la nr. 8 locuia institutorul Nicolae Stoicovici, care preda și muzica la școlile pri­mare.
Tot în Piața Unirii, prima casă (la nr. 9) era pe vremuri o băcănie a lui Teodor Simion, pe care înainte o avea vânzătorul de cărți Ion N. Navrea. Urma magazinul lui Pelioniss (care își făcuse și două mori, dar a dat faliment), casa devenind băcănie a lui Stadelmuller. Tot aici era pe la 1890 frizeria lui Schmidt, vestit în Șchei pentru felul în care știa să scoată dinți și măsele bolnave. (Azi poștă, oficiul 4 și farmacie pe locul fostei librării). În partea cealaltă, peste drum de strada Ilie Birt, în colț (la nr. 5) era casa zidarului antreprenor Ioan Leucă, unde până în 1957 era Miliția, iar prin 1900 una din cele două farmacii ale Șcheilor, a lui Gheor­ghe Popișor, azi un mic ma­ga­zin alimentar.
Într-o monografie a Bra­șo­vu­lui (Philippi , p. 48) se afirmă că la 1872 în Piața Prundului era cea dintâi farmacie a Șcheiului, deși se știe că în veacul al XVI-lea în Ciocrac era o oficină în care a fost tratat căpitanul Preda Buzescu al lui Mihai Viteazul, după luptele din Valea Teleajenului. În aceeași casă din Piața Prundului a fost un oficiu poștal. În celălalt colț, care deschide strada Vasile Saftu era prăvălia lui Dumitru Muntean, devenită proprietate a lui Con­stan­tin Bucșa. După ce a fost folosită ca magazin pentru le­gu­me și fructe și frizerie, astăzi fiind magazin de chimicale și brutărie. Alături locuiau părinții preotului Ioan Prișcu, al cărui tată era măcelar, curtea devenind o adevărată măcelărie. Până atunci vitele se tăiau doar în Ciocrac, (azi strada C-tin Lacea).
Cea mai impozantă clădire este Palatul Bisericii (Piața Unirii nr. 1), construită după pla­nu­rile arhi­tec­tului Gh. Dușoiu, pe lo­cul unde a fost casa Cepescu, de­mo­lată în 1929. Între per­so­na­litățile care au locuit aici men­țio­năm familia de artiști Vasile Ga­vri­lescu (1910-1999) arhitect și Zoica n. Lăzărescu (1913-1977), artist plastic. Născut la Bu­curești, Vasile Ga­vri­lescu, după ce absolvă cursurile li­ceu­lui „Ioan Meșotă” din Brașov în 1928 și studiile universitare la Academia de Arhi­tec­tură din București, se căsătorește cu Zoica, (născută tot la Bu­cu­rești), se sta­bi­lește cu soția la Brașov, adu­cându-și o deo­sebită con­tri­bu­ție în domeniu arhitectonic: proiectează casa Bredău din cartierul I.A R. în stil neoromânesc, apoi casa Gavrilescu pe str. Dobrogeanu Gherea, biserica din Bu­dila, a proiectat strada In­de­pen­denței din cartierul Tractorul și a contribuit la sistematizarea cartierului Bartolomeu, cât și la ridicarea teatrului din Brașov, ca președinte de șantier. Soția sa a deschis mai multe expoziții de pictură la Brașov, după ce expusese la Salonul Oficial de Pic­tură din București, participă la Brașov cu tablouri la numeroase expoziții, conduce cercul de artă plastică de la Uzina Tractorul, iar fiica lor dr. Valentina Ga­vri­lescu, locuind în aceeași casă, fiind professor de desen, a de­ve­nit și ea artist plastic, organizând în 2003 la Muzeul de Artă din Brașov o expoziție retro­spectivă în memoria mamei sale.
Din dreptul casei începe zidul de împrejmuire a cimitirului Bisericii Sf. Nicolae, care încă mai păstrează urmele unor icoane pictate, de care își mai aduc aminte bătrânii. Azi se mai păstrează câteva icoane refăcute recent.
Vizavi se afla grădina negustorului de pe vremuri Duca, cu pivnița mare și boltită și cu camere boltite. Într-una din camere se mai păstrează o inscripţie pe tavan cu mențiunea că a fost clădită de Nicolae Duca la anul 1699. Casa a aparținut fraţilor Ciurculeț, ca şi casa din Prund, fiind cumpărată și aceasta de Biserica Sf. Nicolae la 1824 pentru a fi folosită ca școală, complementară celei din curtea bi­se­ri­cii, înființându-se aici și prima grădiniță „froebeliană”, având între educatoare pe Augusta Glodariu, fiica profesorului șa­gu­nist Vasile Glodariu și pe cum­nata istoricului Nicolae Iorga, Ecaterina Bogdan. Între anii 1910-1915, trei clase divizionare ale Şcolii primare îşi ţineau cursurile aici.
Am prezentat cititorilor noștri doar sumar câteva mărturii ale Pieței Prundului de altădată, ve­nind în întâmpinarea ne­mul­țu­mi­rilor cauzate de im­po­si­bi­li­ta­tea accesului civilizat al turiștilor veniți la Brașov pentru a vizita biserica și școala românească – mo­numente de mult re­cu­nos­cu­te internațional și clasate în rândul celor mai importante vestigii ale culturii și spiritualității ro­mâ­nești. S-a anulat definitiv posibilitatea junilor de a poposi în Piața Prundului, în văzul tuturor, în Duminica Tomii pentru a se încolona pentru alaiul săr­bă­to­resc spre cetatea bra­șo­vea­nă.

  • Pr. prof. dr. Vasile Oltean
  • Ziarul Astra
Loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published.